ADIO BLOGSPOT!

Vă mulțumesc tuturor acelora care m-ați citit pe acest blog și ați împărtășit cu mine părerile voastre, durerile și trăirile voastre. Vă invit să ne citim și pe wordpress http://ioanaconstantin.wordpress.com/.

La bună recitire!

Branduri românești (part 1)

Știați că prima fabrică de ciocolată din România a luat ființă cu 1 secol în urmă... în 1899? Iar azi poartă numele de Poiana. Sau că Arctic a făcut primul export de frigidere în 1972? Sau că Dacia produce și în Maroc și Algeria iar vânzările nu sunt tocmai de neglijat.

Dar să începem cu ceva dulce...

În 1899 Braşov se năştea „Prima Fabrică de Bomboane şi Ciocolată din Transilvania”, fabrică ce a supraviețuit celor două războaie mondiale. în 1922 a căpătat numele de Dezrobirea prin alăturarea cu fabrica de ciocolată a unor frați din Bratislava. Începând cu 1995 micuța fabrică devine Poiana prin cumpărarea de către Kraft Foods.

″În cartea recordurilor Poiana, dacă ar fi să înşirăm toate tabletele vândute în cei 10 ani am putea acoperi o distanţă de 49.600 km, cu peste 9.000 km mai mult decât lungimea Ecuatorului sau am putea construi un munte de ciocolată Poiana, cu baza de 3 mp, înalt cât Everestul.″, spuneau reprezentanții Poiana într-un comunicat de presă.

Și totuși.. parcă uneori mi-e dor de gustul ciocolatei de casă făcută de bunica.

sursa foto

Noi suntem de la FJSC!

Astăzi a început Târgul Educației 2010 la Facultatea de Drept din București. Ofertele educaționale fiind ale Universității București. Am fost și eu alături de colegii mei de la jurnalism la prezentarea facultății și am încercat să atragem cât mai mulți liceeni. Dacă sunteți din București poate dați o fuga mâine să cântăm puțin la megafon... iar dacă nu... promit să mai pun poze.

Bucureștiul de 4 tone de plumb

Am citit un articol în numărul de aprilie al revistei Tabu despre poluarea din draga noastra capitală. Astfel, Bucureștiul suportă o cantitate de 260-280 de tone de praf pe kilometru pătrat, în timp ce alte capitale europene doar vreo 20; zilnic populația capitalei inhalează 4 tone de plumb și 9 tone de praf.

Ș-ar mai fi ceva interesant: un român folosește cam 250 de pungi de plastic pe care le aruncă la 20 de minute de la cumpărare.

... ce am mai putea oare spune?

surse: Revista Tabu
poza de aici

trecutul cu dungi

Inima mea are dungi.

Nu sunt prea late dar egale,
și pe roșul crud
se-așează amețitor.

Ascund desenul vechi
al unei inimi ce-a iubit cândva mai mult decât ar fi putut.

Mi-e frică să-mi mai vorbesc
dar te recitesc:
″adâncă frânghie de zale de lut
porți azi pe brațele tale
te speli cu rouă
și miroși a trecut″,
îmi spui cu vocea lăsată.
″Nu te speria!
Eu te aud
chiar dacă penița a scris vorbe grele, demult.
Eu te aud în fiece zi,
chiar și atunci când adormi cu sufletul brăzdat în nisip.
Să știi c-am să port
fularul de vise kaki,
ș-am să urc treptele casei tale
până în ziua în care ai să fii!″

Lumină lină

Hristos a înviat!

Cu ocazia Sărbătorilor de Paște vă doresc liniște și cât mai multe împliniri! Fie ca lumina cea sfântă să vă liniștească sufletele și să vă călăuzească drumurile.

Vă ofer cu drag o poezie a lui Tudor Arghezi: De Paști

La toate lucarnele si balcoanele

Au scos din cer ingerii icoanele

Si-au aprins pe scari

Candele si lumanari.

Orasele de sus, in sarbatoare,

Au intins velnite si covoare,

Si ard in potire

Mireasma subtire.
Si din toate ferestrele odata,

Mii si sute de mii,

Heruvimii fac cu mana bucalata

La somnorosii copii.
poza de aici

tatuaj cu amintiri

Se face vară și într-un mod straniu pe mine mă apucă o depresie de toată frumusețea. E ceva în mirosul vântului care îmi amintește de trecut, de un trecut cu oameni dragi și frumoși.

Apusul îmi amintește de liceu, de dudul înflorit din curtea liceului, de multele ore în care stăteam la discuții filosofice despre viitor cu colegii mei și ne părea că o oră are mai mult de 60 de minute. Și lângă astea toate se așează discret un flash din copilărie când alergam prin curtea bunicilor.
Am rămas cu sufletul blocat în trecut, cu gustul amar al plimbărilor lungi prin parc, cu imaginea nopților lungi și albe în care citeam o carte bună și vedeam în reluare emisiunile de la tv. Mă întreb acum de unde oare aveam toată energia aia?

Am crezut multă vreme că anii cei mai buni sunt cei care or să vină ( cum spunea un cântec al celor de la Direcția 5) dar se pare că pentru moment anii cei mai buni sunt cei care s-au scurs.

Și, poate, cel mai dureros mi se pare că toate astea nu se mai întorc și simt că le retrăiesc doar prin mailurile lungi pe care mi le scriu cu vechi prieteni care acum sunt prinși la fel ca mine în haosul unui program prea încărcat pentru vârsta noastră.

Ora Pământului-Lasă Pământul să respire!

Earth Hour este o mișcare globală care a început din Australia în urmă cu ceva ani. Astfel, în ultima sâmbătă din martie oamenii sunt îndemnați să stingă lumina pentru o oră și să scoată din priză diverse aparate. Chiar dacă o oră ne pare puțin ca timp, pentru bătrâna planetă este un ajutor imens iar cantitatea de CO2 transmisă în atmosferă scade.

România se află la al doilea an de Earth Hour iar anul acesta numărul orașelor românești care s-au implicat în acest proiect a crescut la 22 iar în București luminile se vor stinge și în Palatul Parlamentului, acest moment va fi urmat de mai multe recitaluri unplugged.

Românii sunt invitați să stingă lumina între 20.30 si 21.30. Anul trecut unii au avut ca scuză meciul naționalei difuzat la acea oră dar... anul acesta.. se pare că nu mai avem nicio scuză.

sursa foto: aici

si Romania zicea: Salut Duracell!

Știți reclamele alea drăguțe cu iepurașul Duracell? Păi sigur că le știți căci era o vreme când erau mult prea difuzate la tv.

Ei bine, se pare că pentru iepurașul cel roz România nu prea există pe hartă. Am intrat pe site-ul Duracell pentru a-mi lua niște date pentru un proiect la marketing și.. ghici ce? La secțiunea select your country and language-Eastern Europe... selectează dacă ai ce! România nu se regăsește... Am căutat printre Cehia, Ungaria, Lituania, Rusia, Turcia, Estonia, Croația, Letonia... și nimic... daaaar... nici vecinii noștri din sud nu-s pe acolo... să nu ne supăram prea tare, zic!

O întrebare mai am și vă las: oare trebuia să caut la secțiunea dedicată Asiei?

P.S. poate și-or fi stricat bateriile prin gropiile noastre și ne-au pedepsit!

poza de aici

Europa liberă

Niciun sistem politic autoritar sau totalitar nu a reușit să îngrădească în totalitate mass-media. Au existat întotdeauna mass-media clandestine care deschideau ușa spre libertate și cunoaștere și au existat oameni care au refuzat să accepte sistemele ce le tăiau drepturile fundamentale. Pentru români această ușă a fost deschisă de Europa liberă. Astăzi, proiectul Europa liberă AICI încearcă să aducă arhivele Europa liberă acasă și să înființeze Centrul pentru Cercetare și Documentare Radio Europa liberă.

Așadar, pe http://www.100000romani.ro/ se caută 100.000 de români care au ascultat Europa liberă sau care vor să afle ce a însemnat această punte de comunicare. 100.000 de români care să doneze câte 2 euro pentru a ne aduce această pagină de istorie acasă. Arhivele Europa liberă se află în prezent la Hoover Institution din Stanford, California, iar aducerea lor acasă costă câteva sute de mii de euro.

Puteți dona 2 euro prin sms la 8820.

sursa: www.100000romani.ro/

vesnicul razboi

Un prizonier de război este un om care încearcă să te omoare și nu reușește, apoi te roagă să nu-l omori tu.

(Winston Churchill)

Dar în civil... războaiele sunt parcă de un tragic absurd.... ne luptăm cu noi deși avem senzația că ne luptăm cu ceilalți. Încercăm să depășim orice limite dar sfârșim prin a fi noi învinși de TOT, de fapt învinși chiar de noi.

În civil.. războaiele sunt mai amare!

poza de aici

flori, fete... și-un primar

Primăria capitalei a dezvoltat un proiect de amploare și care nu numai că va scădea nivelul de poluare, nu numai că va redresa si întreaga economie a României, dar va și urca Bucureștiul în top 3 capitale de vizitat pentru frumusețea centrului vechi..... A scris pe unele autobuze urări de 8 martie pentru doamne și domnișore... și, doamne, ce brainstorming o fi fost în redactarea textului ... care era destul de lung.... activități intelectuale monșer.

N-am să invoc criza ci doar așteptările mele de cetățen care NU l-a votat pe Oprescu și care, cetățean pe persoană fizică, mai crede că înainte de aprobare orice idee d-asta trece mai întâi pe la primar.... M-aș fi bucurat mai mult să știu că primăria se ocupă de centrul vechi, de nenorocitele de gropi, de fluidizarea traficului, de reabilitarea școlilor, de multe altele.. și nu că principala ocupație e împărțitul de lalele, garoafe și scrisul urărilor pe autobuze.... poate că pentru noi, femeile, e mai importantă siguranța pe străzi la diferite ore decât un amărât de La mulți ani! și urări de primăvară.

poza de aici

Noi... oamenii

Omului îi place să se întoarcă la sursă. Trecutul, prezentul, viitorul sunt unul și același lucru.... El(omul) vede, simte, trăiește în toate punctele sale în același timp. Se contemplă el însuși, se înțelege, se posedă, reînvie și se judecă prin anii pe care i-a trăit.
(Albert de Lemartine)


Dintr-o dată, devine posibil ca să existe nu doar alții ci că și noi înșine suntem un alt printre alții.
(Paul Ricoeur)

Dumnezeu numără lacrimile femeilor

Am văzut de curând o carte în librării, Dumnezeu numără lacrimile femeilor, și m-am gândit la toate mamele, soțiile și tinerele pe care le cunosc și care se complac în relații care le calcă în picioare demnitatea.

Fac parte dintr-o familie conservatoare și toți ai mei consideră că femeile trebuie să îndure, să tacă și să facă tot posibilul să mențină familia pe linia perfectă. Eu sunt singura pe contrasens. Eu cred în demnitatea fiecărui om, cu precădere în demnitatea femeilor. Eu cred că orice femeie are voie să își părăsească familia atunci când soțul devine violent și nu să se sacrifice pentru că ea crede că le face rău copiilor destrămând o familie. Care mai e lecția de viață, de moralitate, pe care le-o oferi copiilor? Îi înveți să supraviețuiască într-un cămin destrămat, într-un cămin mai destrămat decât ar fi după un divorț. Căci nu mai putem vorbi despre a trăi ci despre a supraviețui. Am auzit atât de mulți tați care își numesc fostele neveste curve și depravate doar fiindcă la un moment dat al vieții lor au hotărât că merită mai mult decât mirosul de alcool și de scrumieră al soțului, fiindcă au hotărât că nimeni nu are voie să le lovească. Mă înclin în fața acestor femei și le privesc cu admirație în lupta lor de a-și recâștiga pruncii. Și mă înclin în fața bărbaților care își înțeleg și respectă femeile.

Îi urăsc și pe aceia care se transformă în misogini și cred că nicio femeie nu e capabilă să obțină prin forțele proprii jobul sau proprietățile. Eu una am văzut destui bărbați căsătoriți din interes. (deși pentru unii asta sună amuzant).

Ș-apoi, domnilor, de ce unii dintre voi faceți burtă după 50 de ani, de ce gâfâiți când urcați scările.. sau la voi îmbătrânirea e un proces normal? De ce femeile care le-au dat naștere copiilor voștri nu au aceleași drepturi?

Și fiindcă vine 8 martie La mulți ani tuturor femeilor care au știu ce au vrut de la viață… și la mulți ani și acelora care au hotărât acum să pună capăt unor relații din care s-au ales cu vânătăi! Și ce exemple superbe sunt toate aceste femei care s-au regăsit!

reclame in istorie

V-ați întrebat vreodată cum arătau reclamele la cele mai cunoscute mărci acum câteva decenii? Iată câteva exemple:

sursa foto: http://flickr.ro/

2 ani si multumiri

În martie blogul meu împlinește 2 ani. Au fost 2 ani în care am învățat despre mine și am dat mai departe tot ceea ce am descoperit mai frumos și mai curat. Au fost doi ani în care am pierdut oameni dragi, am descoperit oameni și idei minunate, am criticat dar nu am judecat... Am învățat și că ar trebui să-mi întorc sufletul spre oamenii adevărați, spre prietenii mei vechi, spre oamenii care mă cunosc cu adevărat. (în ochii lor ne vedem cel mai corect și mai coerent).

Vă mulțumesc tuturor celor v-ați oprit în drumul vostru virtual și aici. Unii dintre voi mi-ați împărtășit din gândurile voastre, din credințele voastre, din trăirile voastre.. alții ați criticat, v-ați bătut pentru ideile voastre... și vă mulțumesc deopotrivă, vă mulțumesc cu aceași intensitate!

Vă doresc o primăvară curată și liniștită!

Ioana C.

Giovanni Papini-Un om sfârșit

″Eu - și voi spune asta în auzul întregii lumi, fie că mă credeți sau nu-sunt doar o figură născută dintr-un vis…. Exist numai pentru că cineva mă visează, cineva care, dormind, mă vede mișcându-mă, acționând și trăind-sau, chiar acum, rostind aceste cuvinte. ″

L-am descoperit pe Giovanni Papini în ″Romanul adolescentului miop″ al lui Eliade, prin clasa a 10 a sau a 11 a. Îmi amintesc că citeam pe holurile liceului, așezată pe jos și sprijinită de calorifer. Îmi plăcea să citesc acolo.. era o liniște pe care nu o găseam acasă.
Zilele trecute am cumpărat cartea, am recitit-o cu aceași emoție… e cartea unui om care a început TOTUL dar a sfârșit prin a nu termina NIMIC.

″M-am aplecat peste lentila microscopului și ce-am văzut? Ceea ce văd zilnic cu ochiul liber… ființe mici. Într-o lume mică, înghițindu-se una pe alta. ″

″Umanitatea e o femeie care nu se lasă înduioșată decât de către cel care o adoră. ″

″Nu te poți face ascultat de către cei pe care n-ai vrut să-i asculți. Am fost străin pentru ei, iar ei nu înțeleg vorbele unui străin. Nu-l pot iubi pe cel care nu s-a mistuit din dragoste pentru ei. ″

″Dar toate au fost în zadar. Oameni, m-am apropiat de voi, dar nu vă iubesc! ″

Imnul golanilor

Am citit pe Realitatea.net un articol despre Cristi Pațurcă, cel care a declanșat Golaniada (un fenomen ce îi aduna pe cei nemulțumiți de sistemul condus de Iliescu). Articolul începe cu declarația șocantă a cântărețului Am ajuns un boschetar.

Cristi Pațurcă a fost la doar 25 de ani protagonistul celui mai lung spectacol din istoria postdecembristă a României. A cântat în Piața Universității Imnul golanilor ca un protest împotriva sistemului condus de Iliescu.

Mai bine haimana,

Decât tradator,

Mai bine huligan,

Decât dictator,

Mai bine golan,

Decât activist,

Mai bine mort,

Decât comunist.

La vremea respectivă cântărețul a generat un fel de "Woodstock" românesc prin faptul că aduna în fiecare seară la kilometrul 0 peste 30.000 de oameni.

Acum cântărețul a fost evacuat din casă și se află la limita supraviețuirii.

„Doar pe mine sunt supărat, nu trebuia să fumez şi să beau atât de mult. Şi nu trebuia să fiu atât de naiv. Dar de unde să fi ştiut eu cum să-mi gestionez viaţa? Nu există o reţetă”, a declarat Paţurcă pentru Realitatea.

Mă întreb cât de repede îi uităm pe cei care se sacrifică? Se pare că foarte repede. Mai grav e că e o trăsătură națională... Și se pare că și mai repede se complac ei și renunță la idealuri, renunță la lupta pentru normalitate.

A fost o data ca-n povesti

A fost in Romania,

O mare gasca de golani,

Ce-au alungat sclavia.

Noi nu ne-am confundat nicicind

Cu "oamenii de bine",

Numiti si neocomunisti.

sursa:http://www.realitatea.net/cantaretul-cristi-paturca--am-ajuns-un-boschetar_701213.html

redefinire

gheața mi-a ars tălpile
precum
un foc de tabără
dar din apropierea vârfului
simt că lumea
se vede altfel
sau la fel
deși simt că mă clatin
știu că lungul drum
trebuie echilibrat
și trebuie învățat tocilărește
astfel încât
căderea
să se poată
transforma
în urcare lină.
sursa foto: aici

ea poartă

Ea poartă...

Pe buze
capriciul
ș-amarul
pe gene
regretul
pe brațe
durerea
pe gât
eșarfa
lacrimilor
pe sandale
nisip
pe chitară
dor

de foc
și-n inimă
amintirea
ta.

sursa foto: deviant