shame on you if you fool me once - shame on me if you fool me twice

Sincer nu stiu daca te invata la gradinita sau in vreun pub cum sa minti frumos sau daca te nasti cu asta dar ce ar trebui sa stim e ca uneori oamenii nu sunt atat de creduli si infantili incat sa mai creada in prostii de duzina ascunse sub limbaj de cartier.
Sarcasmul si cinismul sunt mult mai clasice si mai la moda pentru cei inteligenti,cu simtul umorului dezvoltat.

Altfel,daca vrei sa ramai un ignorant,mediocru,fara scrupule s-ar putea sa ti fie okay,depinde de lumea pe care o alegi.

Daca mami sau tati ti au pus suzeta de aur si biberon cu cristale in ultra caruciorul tau muzical n ai niciun merit!

Aaaa si cred ca stii deja ca prostia si mitocania n au limite!:)

prin mine...

undeva la granita dintre tine si mine,undeva langa bratul meu stang si ochiul tau drept,undeva intre buze si gand...s-a stins refrenul din gheata aruncata pe razatoarea murdara de carne...atunci , demult cand inca mai imi piveai gleznele,cand inca imi mai mangaiai parul,cand aveam momente de sclipire,cand alergai de la tine la mine impiedicandu-te si ridicandu-te cu chipul ravasit de emotie,cand imi cantai la pian seara,cand imi aduceai trandafiri,ghiocei si lalele negre,cand inca nu plecasesi....cand inca erai si puteam conta pe asta... a ramas rujul pe camasa...si gandul,si amintirea,si rugina...si eu....si jur ca nu am invatat inca sa traiesc altfel,jur ca in disperarea mea te mai caut uneori cand ma demachez,cand imi asez colierul,cand imi strang parul...cand sterg praful de pe pian...jur ca te caut-in mine,pe strada,prin ventriculul drept,prin artere,prin mine,prin vant,prin mine,prin noapte,prin teancul de foi,prin mine,prin teatrul golit ,pe scena trista,prin tablouri,prin grafica,prin mine....si strig....prin globuletele din decembrie,prin ghirlande,printre cd-uri de colinde,printre fulgi,pe panouri publicitare...prin mine....prin mine....

e dimineata-in alta viata

E dimineata in alta viata…si ceasul poate nu mai suna,si poate nicaieri nu e mai bine ca acolo,poate oamenii mananca paine calda cu gem de visine si poate…un porumbel isi naste lacrimile pe obrajii lor bronzati…e dimineata undeva…acolo unde au mai ramas oameni…e dimineata candva…cand omul…nu exista…si roua isi canta ruga…acum ne ridicam ochii spre cer si ne ploua pe ochi , ne indreptam spre divinitate cu toata forta noastra…si totusi nu ea ne rezolva angoasele,incapacitatea,lipsa de perspectiva…. Dar timplul trece oricum fara noi si totul se naste si moare si se reincarneaza iar si iar…. La mine e o seara linistita de octombrie bolnav.Nicicand vremea n-a lovit mai tare,mai sfasietor ca toamna asta,nicicand n-a uscat apa de pe buze cu fiecare amintire,cu fiecare trecut.Tigara se fumeaza singura pe scrumiera plina,nicotina din mine a atins gradul maxim de suportabilitate. Telefonul a tacut de secole si doar cate un ton de ocupat mai adorme pe genele mele. Azi am hotarat sa-mi intalnesc trecutul.Am avut intalnire cu el la 16.00.N-a intarziat,s-a asezat obosit langa mine,tarsindu-si pantofii prafuiti si rupti,s-a asezat cocosat pe scaunul din lemn palid si a bajbait in pachetul meu de tigari.Nu stiam ca fumeaza,i-am intins bricheta insipid. -Nu,mersi.Vroiam sa vad cate mai ai! Ne-am privit cateva clipe cronometrati de ceasul mic din perete.N-a intrebat,n-a reprosat…cine doar a bajbait ceva anost de parca ar fi zis: -De ce vroiai sa ma vezi? L-am privit cu furia omului care nu si-a implinit nici macar jumatate din vise,nici macar nu stie ce visa cand plamadea din plastelina diverse figurine.M-am ridicat si m-am asezat in oglinda continuand sa-l privesc prin geamul murdarit de ruj.Vroiam cu atata sete sa vad ce am fost si ce am ajuns.Dar el era faptele mele,era gandurile mele,era viata mea adunata intr-o fiinta inchisa in puscaria neputintei,fara perspectiva … nu era nici pe departe fata mea,sufletul meu trecut. -Ai decorat frumos viitorul cu vise,cu ambitii… data viitoare o sa ai mai multa ura cand ai sa ma chemi…ai sa ai mai multe riduri neimplinite,o sa fii mai frustrata . -Sau poate n-am sa te mai chem! -Oh,ba ai sa ma chemi.N-ai rezista sa nu gasesti vinovati!Vinovati…pentru ca tu n-ai putut sa devii…ceva ce poate ai fi meritat.Nu eu iti rezolv angoasele,nu eu frustrarile…nici macar divinitatea…Ea e vinovata doar pentru ca ne arata cealalta fata a noastra,fata care poate sa devina….sa se transforme.Ambitii nu vin din trecut,vin din tine… din tine viitor si trecut si prezent in cocketeilul existentei. S-a ridicat si a plecat lasand o urma trista pe cana golita de cafea preamatur. La ora 16.00 –intalnire cu trecutul meu…poate mai bine….ma chemam pe mine…. Poate ca…am atatea vise si atatea riduri la un loc pe cate posibilitati de a fi. Poate ca…daca nu ma mobilizez acum…n-am sa sterg niciodata regretele si ele or sa curga lin …si vazaitul lor ma cutremura…si fosnetul lor noaptea la geam imi…cutreiera gandul…si ceasul bate de 2,de 3…de dimineata. Buna dimineata mie! Pune ti o dorinta si roaga te la tine!

seasons

era decembrie si urme de frunze de nea pe buzele ti era noiembrie si ganduri nebune de ploaie era octombrie si s-a nascut cineva undeva in Africa era septembrie si pescarusii isi scutura neaua verii pe mana ta bronzata amintindu-ti de vantul din Vama era august si cuptor si te-ai reindragostit de tine era iulie si dormea o albina pe urechea ta stanga era iunie...si zbura gandu ti la vacanta aia mare din copilarie era mai...si miros de tei era aprilie si Pastele inca nu venise era martie si...dormea ghiocelul pe carpa de naftalina din sifonieru ti de vise ruginit era februarie..si ah. peste o luna primesti/dai un martisor era ianuarie si timpul incepea.... era iarna si mirosea a paine calda cu gem de visine era toamna si pe panourile publicitare se uscau gandurile era vara si apa iti scalda nemurirea era...era primavara..acolo..departe....undeva.... e prezent si e doar scrumul din ultima tigara Anotimpul se schimba si inima ta se imbolnaveste de ea.Si ... atatea conjuctii si verbe ... incat viata noastra e o gramatica la care am ramas repetenti!

Deziluzii nocturne

Poate s-o fi indragostit si ea de vreo naluca,de vreun el sofisticat si apoi a cenzurat artificiul de spiritualitate din motive fara sens chiar si pentru ea .Poate s-o fi speriat de viitor,de zidurile reci ale neputintei,de excesul de probleme pe care destinul i le a asezat in fata,de zidul pasiv si rece asternut in fata ei de oameni si de secundele bolnave ale trecurului,poate si a aprins o tigara si a gandit nervos,cu o iritare bolnava ca nu mai iubeste ,ca nu stie ce sa faca cu viata ei si ca mai bine s ar transforma intr o bulimica ce isi masoara nervii cu o punga plina de chipsuri,de batoane de slabit,ciocolata caramelizata,portocale,gume,tigari si pliculete de ciocolata calda.Isi masura gandurile si se inchina saruntand icoana de pe masa,spera cu tarie sa nu se intoarca la zilele umilitoare in care isi intoxica sufletul si mintea cu excesele astea.Spera sa poata depasi momentul.Ieri era multumita ca iubea,ca si reorganizase viata,reusise sa inceapa lumea crezand ca acum are un plan mai bun ,mai combativ dar trecand pe langa magazinele cu toate bombele alea alimentare isi otravi iarasi mintea.Spera sa nu o mai apuce diminetile alea cu o camera plina de fum, de ganduri aruncate pe geam,de ambalaje intoxicate pe jos,golite nervos.De data asta spera la zile mai bune,la nopti mai putin albe. Intreab o cum se simte.N o uri,n o judeca, findca n ai fost langa ea cand fuma 2 pachete pe zi si nici cand fuma 15 tigari in 2 ore.A gresit,a iubit excesiv, a trait dublu cat tine .N o judeca!

doar oameni

exista oameni care te invata drumul inapoi spre tine,in fata lor te dezbraci de ganduri luxate,de ambitii ratate,de regrete puerile si alaturi lor inveti sa cladesti mai departe cu alta forta cu alta daruire,oameni care scot ce e mai bun din tine,tocmai ce uitasei ca exista...

copilarii jefuite

Ma uitam zilele trecute la un reportaj tv despre fetita de 14 ani ,bolnava de Sida ce a dat nastere unui copil la randul lui bolnav de HIV.
Era o copila de 14 ani ce nu si arata varsta,poate doar glasul trada ca in spatele ochilor jenati,imbolnaviti de anii murdari din urma ,se ascunde un copilas cu copil.Viata,prin oameni,a jefuit-o cu toata taria,cu toata forta.Intai a fost violata,apoi obligata sa se prostitueze,mai apoi invatata sa bea,sa minta,sa urle,a fost jignita,maltratata de orice om a intalnit in viata ei,si apoi a primit SIDA,boala ce a transmis o bebelusului.Parintii...niste oamenii in slujba alcoolului,depravarii,neputintei,minciunii,furturilor,niste...E din Brasov...de cele mai multe ori o gaseai in gara,batuta de boschetari,abuzata de barbatii carora nici nu le pasa ca e doar o copila,bauta,jenata,bolnava,naiva...copila privea lumea prin ochii lor.Nici nu stiu daca cunoaste o altfel de normalitate,o altfel de societate...si nici nu stiu daca isi va invata copilul bolnav de HIV altceva.
Ca de fiecare data protectia copilului(un organism in faza de nimic ,nici macar de constructie la noi in tara)nu putea face nimic,fiecare barbat din viata ei s-a transformat in pedofil si bestie.Si mai avem pretentia ca suntem umani.
Altfel v-as intreba,noi astia care stam in fotoliul nostru si tastam,noi astia(inclusiv eu)care ne traim viata linistiti(cu greutatile care le impune),care ne fumam linistiti tigara,care ne bem cafeaua dimineata de cate ori om fi intalnit copilul asta in gara din Brasov,de cate ori om fi intors capul,de cate ori om fi trecut pe langa un copil al starzii din orice loc al Romaniei si am intors capul cand ne a cerut ceva :bani ori mancare,am intors capul stambandu ne si injurandu i.Asa facem mereu :ne temem de ei,ii refuzam,ii dam afara din societate...si ne intrebam cine i raspunzator.Ei bine :noi!
Apoi...poate ca lumea are treburi mai importante.De exemplu:s-a rupt o unghie,o diva a showbizzului romanesc a luat un sutien mai mare...semn ca si a pus silicoane...
Nu cer cuiva sa faca ceva...imi cer intai mie mai multa toleranta,implicare si apoi...voua celor din jur aceleasi lucruri.Adesea ar trebui sa ne mai intorcem ochii din asfalt.Lumea asta se intampla cu toate ale ei...acolo jos in strada.Nu noi suntem centrul pamantului...

18 ani-am soseaua mea doar cu un singur sens...

18-varsta la care se zice ca raspunzi pentru faptele tale,eu as zice exact invers,as zice ca la 18 ani abia incepi sa faci ce stii mai bine fara sa mai conteze cine te judeca,cine se impotriveste.

cand ma uit in urma la ultimii 18 ani imi dau seama ca am trait atatea lucruri,am pierdut atatia oameni incat incep sa ma indrept spre un soi de adult care si-a inghetat sufletul.Dar imi dau seama ca au fost si sunt atatia oameni care ma inspira prin ceea ce fac,pe unii nici macar nu i cunosc,cu altii convietuiesc zilnic,cu altii n am baut nici macar un suc,cu altii am terminat pachete de tigari si totusi le multumesc aici intr o ordine aleatorie pentru ca de la ei am invatat ca pentru a face performanta in orice domeniu,ca pentru ati gasi forta si ambitia de a continua trebuie sa repeti pana la durere fiecare lucru:
Stefan(pentru ca e un copil de 13 ani cu sindormul Down care nu s-a plans ca locuieste intr o casa de copii sordida,fiindca ai lui l-au parasit)
Bunicul meu(care sta la pat de 12 ani ,care si-ar da viata pentru mine,m-a crescut,m-a inteles si de fiecare data cand imi greu ii privesc ochii,imi da forta,sclipire,in fata lui plec capul si ma gandesc de 2 ori daca am o problema sau e doar un moft)
Alida,Marius,Dalia(pentru ca imi sunt prieteni de aproape 7 ani si mi-au fost alaturi de mii de ori,mai mult decat eu lor)
Geta,Ioana,Iulia,Lucian,Vera-pentru ca uneori mai incep sa fiu nostaligica,sa plang ori sa vreau sa chiulesc,si culmea ei sunt mereu acolo.(am scris in ordine alfabetica,mi-ar fi fost greu sa aleg).

Octavian Paler(poate fara el n-as fi descoperit ca oamenii chiar se intalnesc la o apa minerala cu moliile ,intr o gara,pe un peron,intr un desert pentru totdeauna,privind intr un autoportret de oglinda sparta-cine stie despre ce vorbesc-p sa mi dea dreptate.As recitii de 1000 de ori cartile lui)
Emil Hurezeanu(pentru ca niciodata nu vede realitatea diform)
Mihaela Radulescu(pentru ca face fiecare lucru cu eleganta si obtine performanta,pentru ca si-a depasit conditia de fata frumusica,moldoveanca venita in capitala)
Georgine D. (e o romaca stabilita in Germania,ce a fost casatorita cu un conte,e bogata,are o familie frumoasa si duce mai departe traditiile romanesti,pentru ca a invatat sa fie contesa si a ramas asa chiar si dupa divort)
Prigoana(pentru ca intelege societatea mai bine decat oricare din noi,pentru ca spune lucurilor pe nume)
Bahmuteanca (pentru ca in America ar fi fost un model-la noi e doar imagine pentru revistele de scandal)
omul care a descoperit tigarile,inghetata,argintul,fondul de ten,budinca=))
Evancesce,Urma,Vita de Vie ,Aguillera etc.(pentru ca muzica lor mi-a dat forta,pentru ca mi-a linistit sufletul,mania si regretele)
lotul de gimnastica(pentru ca la ei totul e durere si performanta)
fiecare pompier,medic,ori simplu om care a salavat o viata,ori a ajutat un copil orfan.
Sunt si altii-oameni care m-au inspirat,m-au intarit,dar niciodata nu reusim sa facem listele complet,iar oamenii nu pot fi pur si simplu insirati pe o lista).

Multumesc!:)

Deja oamenii intreaba:cum e la 18 ani?
Dar niciodata nu simti gustul de ciocolata imediat ce ai bagat in gura o bucatita,asa ca mai bine as raspunde la intrebarea :cum te simti dupa 18 ani?Desigur,ca un nimic,care a fost calcat in picioare,care a fost ranit,care a fost jignit si care s-a uitat,si-a maltratat sufletul.Dar din toate astea am invatat sa ma ridic,sa ma cunosc,sa ma ambitionez,sa-mi vorbesc mai des,sa ma ascult mai atent.Acum stiu exact fiecare detaliu.Poate timpul n-a fost bland cu mine,poate nici nu trebuia sa fi fost,poate ca altii au avut mai multe de indurat dar fiecare din noi cunoastem doar propriul nostru univers de suferinta.
atunci cand am fost tradata am aratat blandete si intelegere,chiar daca am rabufnit uneori cu furie si ura.Cand am fost indepartata sau inlocuita am cautat un alt colt in care sa ma asez linistita si sa inspir nicotina.Cand am fost mediocra-m-am reinventat.Cand ochii mei s-au rusinat de faptele mele i-am demachiat si dincolo de rimel am gasit blandetea si inocenta unui timus uitat.Poate ca oamenii m-au judecat gresit ori poate ca unori sunt egoista si exigenta,poate ca unii s-au multumit sa judece doar dupa aparente.Niciodata n am valorat culoarea pielii,ori haina,ori dimensiunile poate deasta am evoluat spiritual.

stie cineva pe unde ...e?

Si ajungi la momentul ala in care iti e egal daca lumea asta cu toate ale ei se opreste si nu se mai misca niciun milimentru,ajungi la secunda aia in care ai strans atata repulsie incat nu mai dai 2 bani pe sunetul unei masini pe autostrada,pe un castron plin de cirese,pe un mar abia cules,pe o tequila,pe un cockteil plin de vis.Si ajungi acolo unde oamenii stau pe jos si fumeaza sictiriti asteptand timpul sa se opreasca,ajungi in camera aia unde fumul se taie cu lama cutitului in felii groase,unde nimeni nu te judeca,unde iti retraiesti visele,trecutul,poate ca iti inveti tocilareste fiecare senzatie din momentele de libertate acuta.
Si simti cum ura,neputinta,tradarea se usuca pe lamela sufletui tau ca sangele deja invechit.Si chiar daca te ai arunca in gol,n-ai pati nimic...pentru ca totul e vid.
Eu am ajuns la momentul asta si e asa de gol totul in sufletul meu.Am mai fost candva aici,m-am asezat,am fumat clipele,am denuntat tot ce am gresit sau am facut bine si m-am ridicat.Doar ca atunci gasisem camera,acum am pierdut drumul.
Stie cineva unde ...e?Unde e camera aia?

donatorii de organe?!?

DONATORII DE ORGANE
aud eticheta asta aproape zilnic si ma frustreaza la culme incapacitatea unor oameni de a percepe ca undeva lumea asta se intampla cu toate ale ei si ca niste tipi mai teribilisti(as zice eu,dar pasionati de ceea ce fac)au o lume a lor pe 2 roti.
Vorbim despre motociclistii nostri care traiesc la alta intensitate viata,au alte principii si destul sange in instalatie,dar pe care marea masa nu i accepta, ba chiar arunca cu opinii murdare si jiniri de tot soiul in ei.
Deunazi aud niste domni trecuti de 60 de ani ,cu paharelul de coniac in mana,comentand la masa unui magazin de la tara,
( caci vacanta asta m am ingropat definitiv in mediul rural si imi lipseste al naibii de tare bucurestiul)cum ca astia rogheri cu motoarele lor sunt donatori de organe,niste tampiti cu aere si fumuri,needucati,da na sunt rogheri si n ai ce sa le faci.
ce sunt?!???????va sa zica rockeri nea Vasile/Gheorgh/Ghita ori cum te or fi botezat pe matale
nu stii dumneata ce e aia si cu ce sa mananca oricum nu se bea cu coniac poate cu un calsberg rece:)
In loc sa avem o problema cu manelistii ori cu toti cei care reprezinta nonvalori ne luam de niste oameni pe care nici macar nu reusim sa i intelegem...si pana la urma de ce suntem noi romanii asa de plini de sintagma *sa moara capra vecinului* ?de parca ar fi viata noastra si de parca ar conta daca tanti Lita mananca ceapa ori marmelada maine la ora 3...Romania:atat.

...alte lumi....

Imi pare că toţi copii din orferinate au o trăsătura comună pe feţele lor:RIDUL TIMPULUI,la noi,ceilalţi se formează de la fard,la ei de la traume şi regrete.La noi libertatea se întâmplă în pub-uri,în sticle,în magazine,în faţa calculatorului,intre 2 pachete de tigari,în parcuri,în gari,pe scenă-la ei se întâmplă doar seara când înainte să adoarmă se gândesc că de mâine totul se va schimba.Pentru ei nisipul clepsidrei curge printr-o crăpătură şi se irosesc clipe ce nu se mai întorc,şi astfel li se murdăreşte fiinţa.Şi atunci îmi dau seama că viaţa mea e infinit mai frumoasă,mai stabilă,infinit mai clară,mai plina de stabilitate decat oricare alta viata masurata cu unitatile timpului.
timpul le schimba traiectoria deveniri si cei mai multi isi irosesc talentele,isi irosesc visele,pentru ca exista oameni care atunci cand au dat viata au omis sa faca lucrurile complet.Fiecare dintre noi macar o data facem lucurile partilal si apoi suntem nemultumiti...desi...unele lucruri se pot indrepta..soarta unor oameni nu se mai poate indrepta nici cu ciocanul,nici cu patentul.
si atunci: De ce mai dăm viaţă dacă nu putem să o alăturăm noua,dacă renunţăm la ea ca la o bluză ce nu mai e la reducere?Copii nu sunt la reducere,sunt fiinţele în care ne oglindim!

Aş vrea mereu să am privirea unui copil,atât de sinceră,de îndrăzneţă,la adăpostul unui halviţe.