telefon de 2 jumate noaptea

Deobicei nu mi tin telefonul pe silentios noaptea ,asta ca sa pot auzi daca suna cineva ca si-a rupt o unghie,ca s-a inecat cu un mar sau pur si simplu cineva care are o problema reala. Azi noapte l-am pus pe silentios pentru ca am avut o ultima saptamana absolut criminala si intentionam sa nu ma dau jos din pat pana la 12 a doar zi.Am adormit pe la 12 juma si probabil tocmai cand visam si eu vreo insula superba,cu soare sau mai stiu eu ce, silentiosul meu mobil vibra in ultimul hal pe masa.Pana am realizat ce se intamplat si am reusit totusi sa l iau de pe masa am vazut ca era "numar privat"si ora 2:34. Am raspuns totusi nedandu mi seama ca vocea oricum ma lasase.Si deodata o tipa intre 20-30 de ani incepe sa vorbeasca cu 300 la ora cu un accent moldovenesc ori ardelenesc(la ora aia oricum nu mi as fi putut da seama):"fa,umbli cu barbatu-miu,acum e cu la tine,cu tine in pat?"(am incercat sa citez cu precizie dar nu prea mi-a iesit).Nici n-am lasat o sa si termine putinele idei fixe caci i am inchis in nas.Realizasem ca era 2 jumate,ca sunt prea adormita ca sa port o conversatie(nici macar una civilizata cu atat mai putin una vulgara)si am continuat sa mi vad de somnul meu.Mobilul continua sa vibreze pe masa ... si eu sa dorm.:))))) Ce rau imi pare ca nu m a prins treaza ... am si eu accent de moldoveanca atunci cand vriau si cand alti se baga in viata mia. Altfel as putea sa cred ca a poate era o persoana care pur si simplu gresise numarul din pura disperare ca sotul o inseala.Poate o fi avut un copil in brate care a muscat o de san ori poate vreo factura neplatita cu lunile.Poate ca l o fi iubit si o durea infidelitatea lui. Dar poate ca a fost o gluma ieftina...facuta de oameni care n au nici macar cea mai mica treaba cu comediile adevarate. Si cu toate astea am surprins indiferenta mea fata de ambele situatii,am pierdut umanitatea din mine...nici macar nu mi pasa daca a fost o femeie disperata ca sotul nu i a mai ajuns acasa...si nici macar nu m am enervat ca cineva mi a facut o gluma.Desi vocea imi parea atat de cunoscuta.... Imi e indiferent.... prin indiferenta cultivata zilnic mi am ucis sufletul.... p.s.cine a inventat numaru' privat??:)))

prietenii....

Amicitiile nu se intretin la o bere,la o iesire in oras,la o zilnica convietuire deprimanta.Exact oamenii la care nu te asteptai a fie acolo se comporta extraordinar,iti sunt aproape..probabil apoi se indeparteaza si vegheaza de undeva din departare..si tocmai deasta se numesc prieteni.
Poate ca adesea uitam de ei doar pentru ca dezgustul ca ceilalti,cei pe care i am crezut a fi mai aproape ne au dezamagit,poate ca interesele si egoismul lor au fost mai bine pozitionate in grila ambitiei.Dar eu fac o simulare cu mine insami:imi propun sa le dau o atentie mai mare acelora dintai care au fost acolo fara vreo obligatie,fara vreun soi de egoism sau altruism fals,incerc sa ma intorc cu aceeasi loialitate fata de ei.
Prietenii poate ca sunt singurul lucru real pe care ne putem baza in ceea ce priveste lumea cu toate ale ei.
Prietenii?!?Care prieteni,ma veti intreba?
Poate nu sunt ei asa multi si poate nici nu i cunoastem pe toti.Viata iti redescopera traseul ei aruncandu ti in cale tipuri umane diferite.Depinde si de tine cum stii sa alegi si cum stii sa te comporti...Apoi si in prietenii e valabila sintagma:ce e prea mult strica!Poate ca daca ai mai inchide telefonul cateva ore,daca ai mai renunta la toate sucurile in oras,la toate cluburile,la toate party-urile ar ramane mai multi prieteni adevarati sau poate s ar selecta mai clar,mai vizibil,mai consecvent.

de cand m am maritat cu gandul

Cand ating geamul cu irisul flamand Miros a tine Si a fir de iarba uscata Si marea toata pe buze o port De cand m-am maritat cu gandul Ca n am sa te mai am vreodat’ Si poate ca nici din timus n am clintit Cand tu te ai ridicat Din palma mea uscata Si poate astazi marea pe buze toata o port De cand m am maritat cu gandul Ca n am sa te mai am vreodat’ Si poate din gramada de vertebre Azi s au ridicat doar cei ce tipa Cu puterea trecutului bolnav Ca vezi doamne Marea toata pe buze o port De cand m am maritat cu gandul Ca n am sa te mai am vreodat’ Da cine aici in ghena iernii mai are timp sa I auda Ca vezi doamne Marea toata pe buze o port De cand m am maritat cu gandul Ca n am sa te mai am vreodat’

kill him

omoara copilul din tine! poate femeia iubeste altfel! mai clar mai analitic.

shame on you if you fool me once - shame on me if you fool me twice

Sincer nu stiu daca te invata la gradinita sau in vreun pub cum sa minti frumos sau daca te nasti cu asta dar ce ar trebui sa stim e ca uneori oamenii nu sunt atat de creduli si infantili incat sa mai creada in prostii de duzina ascunse sub limbaj de cartier.
Sarcasmul si cinismul sunt mult mai clasice si mai la moda pentru cei inteligenti,cu simtul umorului dezvoltat.

Altfel,daca vrei sa ramai un ignorant,mediocru,fara scrupule s-ar putea sa ti fie okay,depinde de lumea pe care o alegi.

Daca mami sau tati ti au pus suzeta de aur si biberon cu cristale in ultra caruciorul tau muzical n ai niciun merit!

Aaaa si cred ca stii deja ca prostia si mitocania n au limite!:)

prin mine...

undeva la granita dintre tine si mine,undeva langa bratul meu stang si ochiul tau drept,undeva intre buze si gand...s-a stins refrenul din gheata aruncata pe razatoarea murdara de carne...atunci , demult cand inca mai imi piveai gleznele,cand inca imi mai mangaiai parul,cand aveam momente de sclipire,cand alergai de la tine la mine impiedicandu-te si ridicandu-te cu chipul ravasit de emotie,cand imi cantai la pian seara,cand imi aduceai trandafiri,ghiocei si lalele negre,cand inca nu plecasesi....cand inca erai si puteam conta pe asta... a ramas rujul pe camasa...si gandul,si amintirea,si rugina...si eu....si jur ca nu am invatat inca sa traiesc altfel,jur ca in disperarea mea te mai caut uneori cand ma demachez,cand imi asez colierul,cand imi strang parul...cand sterg praful de pe pian...jur ca te caut-in mine,pe strada,prin ventriculul drept,prin artere,prin mine,prin vant,prin mine,prin noapte,prin teancul de foi,prin mine,prin teatrul golit ,pe scena trista,prin tablouri,prin grafica,prin mine....si strig....prin globuletele din decembrie,prin ghirlande,printre cd-uri de colinde,printre fulgi,pe panouri publicitare...prin mine....prin mine....

e dimineata-in alta viata

E dimineata in alta viata…si ceasul poate nu mai suna,si poate nicaieri nu e mai bine ca acolo,poate oamenii mananca paine calda cu gem de visine si poate…un porumbel isi naste lacrimile pe obrajii lor bronzati…e dimineata undeva…acolo unde au mai ramas oameni…e dimineata candva…cand omul…nu exista…si roua isi canta ruga…acum ne ridicam ochii spre cer si ne ploua pe ochi , ne indreptam spre divinitate cu toata forta noastra…si totusi nu ea ne rezolva angoasele,incapacitatea,lipsa de perspectiva…. Dar timplul trece oricum fara noi si totul se naste si moare si se reincarneaza iar si iar…. La mine e o seara linistita de octombrie bolnav.Nicicand vremea n-a lovit mai tare,mai sfasietor ca toamna asta,nicicand n-a uscat apa de pe buze cu fiecare amintire,cu fiecare trecut.Tigara se fumeaza singura pe scrumiera plina,nicotina din mine a atins gradul maxim de suportabilitate. Telefonul a tacut de secole si doar cate un ton de ocupat mai adorme pe genele mele. Azi am hotarat sa-mi intalnesc trecutul.Am avut intalnire cu el la 16.00.N-a intarziat,s-a asezat obosit langa mine,tarsindu-si pantofii prafuiti si rupti,s-a asezat cocosat pe scaunul din lemn palid si a bajbait in pachetul meu de tigari.Nu stiam ca fumeaza,i-am intins bricheta insipid. -Nu,mersi.Vroiam sa vad cate mai ai! Ne-am privit cateva clipe cronometrati de ceasul mic din perete.N-a intrebat,n-a reprosat…cine doar a bajbait ceva anost de parca ar fi zis: -De ce vroiai sa ma vezi? L-am privit cu furia omului care nu si-a implinit nici macar jumatate din vise,nici macar nu stie ce visa cand plamadea din plastelina diverse figurine.M-am ridicat si m-am asezat in oglinda continuand sa-l privesc prin geamul murdarit de ruj.Vroiam cu atata sete sa vad ce am fost si ce am ajuns.Dar el era faptele mele,era gandurile mele,era viata mea adunata intr-o fiinta inchisa in puscaria neputintei,fara perspectiva … nu era nici pe departe fata mea,sufletul meu trecut. -Ai decorat frumos viitorul cu vise,cu ambitii… data viitoare o sa ai mai multa ura cand ai sa ma chemi…ai sa ai mai multe riduri neimplinite,o sa fii mai frustrata . -Sau poate n-am sa te mai chem! -Oh,ba ai sa ma chemi.N-ai rezista sa nu gasesti vinovati!Vinovati…pentru ca tu n-ai putut sa devii…ceva ce poate ai fi meritat.Nu eu iti rezolv angoasele,nu eu frustrarile…nici macar divinitatea…Ea e vinovata doar pentru ca ne arata cealalta fata a noastra,fata care poate sa devina….sa se transforme.Ambitii nu vin din trecut,vin din tine… din tine viitor si trecut si prezent in cocketeilul existentei. S-a ridicat si a plecat lasand o urma trista pe cana golita de cafea preamatur. La ora 16.00 –intalnire cu trecutul meu…poate mai bine….ma chemam pe mine…. Poate ca…am atatea vise si atatea riduri la un loc pe cate posibilitati de a fi. Poate ca…daca nu ma mobilizez acum…n-am sa sterg niciodata regretele si ele or sa curga lin …si vazaitul lor ma cutremura…si fosnetul lor noaptea la geam imi…cutreiera gandul…si ceasul bate de 2,de 3…de dimineata. Buna dimineata mie! Pune ti o dorinta si roaga te la tine!

seasons

era decembrie si urme de frunze de nea pe buzele ti era noiembrie si ganduri nebune de ploaie era octombrie si s-a nascut cineva undeva in Africa era septembrie si pescarusii isi scutura neaua verii pe mana ta bronzata amintindu-ti de vantul din Vama era august si cuptor si te-ai reindragostit de tine era iulie si dormea o albina pe urechea ta stanga era iunie...si zbura gandu ti la vacanta aia mare din copilarie era mai...si miros de tei era aprilie si Pastele inca nu venise era martie si...dormea ghiocelul pe carpa de naftalina din sifonieru ti de vise ruginit era februarie..si ah. peste o luna primesti/dai un martisor era ianuarie si timpul incepea.... era iarna si mirosea a paine calda cu gem de visine era toamna si pe panourile publicitare se uscau gandurile era vara si apa iti scalda nemurirea era...era primavara..acolo..departe....undeva.... e prezent si e doar scrumul din ultima tigara Anotimpul se schimba si inima ta se imbolnaveste de ea.Si ... atatea conjuctii si verbe ... incat viata noastra e o gramatica la care am ramas repetenti!

Deziluzii nocturne

Poate s-o fi indragostit si ea de vreo naluca,de vreun el sofisticat si apoi a cenzurat artificiul de spiritualitate din motive fara sens chiar si pentru ea .Poate s-o fi speriat de viitor,de zidurile reci ale neputintei,de excesul de probleme pe care destinul i le a asezat in fata,de zidul pasiv si rece asternut in fata ei de oameni si de secundele bolnave ale trecurului,poate si a aprins o tigara si a gandit nervos,cu o iritare bolnava ca nu mai iubeste ,ca nu stie ce sa faca cu viata ei si ca mai bine s ar transforma intr o bulimica ce isi masoara nervii cu o punga plina de chipsuri,de batoane de slabit,ciocolata caramelizata,portocale,gume,tigari si pliculete de ciocolata calda.Isi masura gandurile si se inchina saruntand icoana de pe masa,spera cu tarie sa nu se intoarca la zilele umilitoare in care isi intoxica sufletul si mintea cu excesele astea.Spera sa poata depasi momentul.Ieri era multumita ca iubea,ca si reorganizase viata,reusise sa inceapa lumea crezand ca acum are un plan mai bun ,mai combativ dar trecand pe langa magazinele cu toate bombele alea alimentare isi otravi iarasi mintea.Spera sa nu o mai apuce diminetile alea cu o camera plina de fum, de ganduri aruncate pe geam,de ambalaje intoxicate pe jos,golite nervos.De data asta spera la zile mai bune,la nopti mai putin albe. Intreab o cum se simte.N o uri,n o judeca, findca n ai fost langa ea cand fuma 2 pachete pe zi si nici cand fuma 15 tigari in 2 ore.A gresit,a iubit excesiv, a trait dublu cat tine .N o judeca!

doar oameni

exista oameni care te invata drumul inapoi spre tine,in fata lor te dezbraci de ganduri luxate,de ambitii ratate,de regrete puerile si alaturi lor inveti sa cladesti mai departe cu alta forta cu alta daruire,oameni care scot ce e mai bun din tine,tocmai ce uitasei ca exista...

copilarii jefuite

Ma uitam zilele trecute la un reportaj tv despre fetita de 14 ani ,bolnava de Sida ce a dat nastere unui copil la randul lui bolnav de HIV.
Era o copila de 14 ani ce nu si arata varsta,poate doar glasul trada ca in spatele ochilor jenati,imbolnaviti de anii murdari din urma ,se ascunde un copilas cu copil.Viata,prin oameni,a jefuit-o cu toata taria,cu toata forta.Intai a fost violata,apoi obligata sa se prostitueze,mai apoi invatata sa bea,sa minta,sa urle,a fost jignita,maltratata de orice om a intalnit in viata ei,si apoi a primit SIDA,boala ce a transmis o bebelusului.Parintii...niste oamenii in slujba alcoolului,depravarii,neputintei,minciunii,furturilor,niste...E din Brasov...de cele mai multe ori o gaseai in gara,batuta de boschetari,abuzata de barbatii carora nici nu le pasa ca e doar o copila,bauta,jenata,bolnava,naiva...copila privea lumea prin ochii lor.Nici nu stiu daca cunoaste o altfel de normalitate,o altfel de societate...si nici nu stiu daca isi va invata copilul bolnav de HIV altceva.
Ca de fiecare data protectia copilului(un organism in faza de nimic ,nici macar de constructie la noi in tara)nu putea face nimic,fiecare barbat din viata ei s-a transformat in pedofil si bestie.Si mai avem pretentia ca suntem umani.
Altfel v-as intreba,noi astia care stam in fotoliul nostru si tastam,noi astia(inclusiv eu)care ne traim viata linistiti(cu greutatile care le impune),care ne fumam linistiti tigara,care ne bem cafeaua dimineata de cate ori om fi intalnit copilul asta in gara din Brasov,de cate ori om fi intors capul,de cate ori om fi trecut pe langa un copil al starzii din orice loc al Romaniei si am intors capul cand ne a cerut ceva :bani ori mancare,am intors capul stambandu ne si injurandu i.Asa facem mereu :ne temem de ei,ii refuzam,ii dam afara din societate...si ne intrebam cine i raspunzator.Ei bine :noi!
Apoi...poate ca lumea are treburi mai importante.De exemplu:s-a rupt o unghie,o diva a showbizzului romanesc a luat un sutien mai mare...semn ca si a pus silicoane...
Nu cer cuiva sa faca ceva...imi cer intai mie mai multa toleranta,implicare si apoi...voua celor din jur aceleasi lucruri.Adesea ar trebui sa ne mai intorcem ochii din asfalt.Lumea asta se intampla cu toate ale ei...acolo jos in strada.Nu noi suntem centrul pamantului...