9/04/2008

copilarii jefuite

Ma uitam zilele trecute la un reportaj tv despre fetita de 14 ani ,bolnava de Sida ce a dat nastere unui copil la randul lui bolnav de HIV.
Era o copila de 14 ani ce nu si arata varsta,poate doar glasul trada ca in spatele ochilor jenati,imbolnaviti de anii murdari din urma ,se ascunde un copilas cu copil.Viata,prin oameni,a jefuit-o cu toata taria,cu toata forta.Intai a fost violata,apoi obligata sa se prostitueze,mai apoi invatata sa bea,sa minta,sa urle,a fost jignita,maltratata de orice om a intalnit in viata ei,si apoi a primit SIDA,boala ce a transmis o bebelusului.Parintii...niste oamenii in slujba alcoolului,depravarii,neputintei,minciunii,furturilor,niste...E din Brasov...de cele mai multe ori o gaseai in gara,batuta de boschetari,abuzata de barbatii carora nici nu le pasa ca e doar o copila,bauta,jenata,bolnava,naiva...copila privea lumea prin ochii lor.Nici nu stiu daca cunoaste o altfel de normalitate,o altfel de societate...si nici nu stiu daca isi va invata copilul bolnav de HIV altceva.
Ca de fiecare data protectia copilului(un organism in faza de nimic ,nici macar de constructie la noi in tara)nu putea face nimic,fiecare barbat din viata ei s-a transformat in pedofil si bestie.Si mai avem pretentia ca suntem umani.
Altfel v-as intreba,noi astia care stam in fotoliul nostru si tastam,noi astia(inclusiv eu)care ne traim viata linistiti(cu greutatile care le impune),care ne fumam linistiti tigara,care ne bem cafeaua dimineata de cate ori om fi intalnit copilul asta in gara din Brasov,de cate ori om fi intors capul,de cate ori om fi trecut pe langa un copil al starzii din orice loc al Romaniei si am intors capul cand ne a cerut ceva :bani ori mancare,am intors capul stambandu ne si injurandu i.Asa facem mereu :ne temem de ei,ii refuzam,ii dam afara din societate...si ne intrebam cine i raspunzator.Ei bine :noi!
Apoi...poate ca lumea are treburi mai importante.De exemplu:s-a rupt o unghie,o diva a showbizzului romanesc a luat un sutien mai mare...semn ca si a pus silicoane...
Nu cer cuiva sa faca ceva...imi cer intai mie mai multa toleranta,implicare si apoi...voua celor din jur aceleasi lucruri.Adesea ar trebui sa ne mai intorcem ochii din asfalt.Lumea asta se intampla cu toate ale ei...acolo jos in strada.Nu noi suntem centrul pamantului...

3 comentarii:

Cora spunea...

Asta ma doare si pe mine zilnic si ma ambitioneaza sa ajung cineva in viata ca sa pot avea puterea de a schimba un pic din societatea noastra. Si as incepe prin a trezi motivatia in oameni. Suntem o tara de nepasatori... ne doare-n fund si nu stim decat sa ne plangem de asta.

za.adamme spunea...

chiar e tragic si revoltator, dar nu trebuie generalizat neaparat...de ce spun asta?
daca ai incercat vreodata sa vb cu un copil al strazi, un aurolac, etc poate ca ai observat ca s-a adaptat la postura de amarat si cere mila si simpatia poporului fara sa depuna el vreun efort pt el.
incerca tu sa inveti unii din acesti oameni sa se ajute singuri si o sa dai de un dead end....fiindca le e mai comod sa paraziteze...unii nu vor sa iasa din propria balta cu namol..finca le place acolo..la caldurica..eu am incercat sa fac ceva dar in majoritatea cazurilor nu merge...
totusi pacat pt cei putini, exceptiile care vor sa iasa si nu reusesc...desi sunt de parere ca fiecare trebuie sa se zbata sa se depaseasca...
pacat de copii...campanii nu pt oamenii din exterior..ci reclame peste tot care sa le spuna acestor copii sa se ridice, sa mearga la autoritati la politie, ceva si sa spuna ca au nevoie de ajutor!
pana la urma cere si ti se va da...fiindca tragedia e ca multi nu vor sa fie ajutati...
ajutorul nu este 1 leu...asta e problema...
ajutorul este o instruire psihica, o diferentiere intre bine si rau...
nu un hanorac uzat dat din mila ci o noua mentalitate data din umanitate..

Anonim spunea...

Părerea mea e că sunt unele nume cam odioase în lista ta de personalităţi. ;-)