Sunt nopti in care te doare irisul de atatea lacrimi care nu au curs…desi ar fi trebuit sa se rasfranga rauri-rauri,sunt noptile alea pe care le simti de nu prea multe ori in viata…dar atunci cand apar se incapataneaza sa fie la o intensitate asurzitoare…simti nevoia unui metal…scartaitul asurzitor…fie macar si de usa…nevoia unui tipat morbid,unei cascade urlatoare…nevoia unei frane pe strada…simti nevoia unui libertati fie ea si in somn….sunt noptile alea pe care nu le simt decat un anumit soi de oameni..cei care nu sunt aparati..oamenii cei singuri…care tin mortis sa mai ramana pe foia vietii desi ar da oricand viata asta…pe orice…evident pe moarte uneori…dar…sunt strigate din jur care se lamenteaza cum ca viata e al naibii de frumoasa… Sunt nopti in care vrei sa te metamorfozezi intr-un sunet asurzitor….intr-o nirvana tipatoare….intr-un foc….incediu….cutremur…sa zdruncini totul….si sa te aduci pe tine inapoi… Sunt nopti in care daca ai avea un copac l-ai transforma in hartie si apoi ai rupe fiecare foaie pana cand te-ai inconjura de bucatele albe…minuscule…pana te-ai imbraca in albul lor…zapacitor si toti ar striga dupa tine ca esti cea mai nebuna fiinta umana intalnita… Sunt nopti in care ai diseca inima cu o drujba..si ai varsa nisip in sangele cald…siroie… Sunt nopti in care ai putea sa zburzi prin infinit….doar cu o lovitura de pumn intr-un geam…gros…pana cand mana ta ar fi doar “bucata”de sub o mare punga de gheata… Sunt nopti in care simti aerul transformat in dioxid 100% si simti….stelele cazand peste cenusa nefiintei… Sunt nopti in care ai vrea sa fii pe plaja si sa ai o lumanare in mana…sa iti pui o dorinta… sa sufli in ea… si apoi sa te arunci din hainele tale transparente cu model floral direct in marea involburata…sa te poarte ea catre gramatica infinitului…care niciodata n-o sa ti mai ofere umanitatea. Sunt nopti in care ai da orice sa te intorci in timp la secunda unu a existentei tale si sa ucizi bebelusul acela care plangea asurzitor…sa-l ucizi caci a incetat sa-si continue tipatul..tocmai acum cand totul se conjuga la prezent…si apoi ca sa treci si anul asta al vietii,ca sa nu ramai repetent…trebuie sa conjugi la trecut. n-am de gand sa platesc cu viitorul…trecutul…….de as fi trait intr-un oras cu mare…. De as fi fost…o muza….cati poeti sihastri as fi inebunit….de as fi fost o bucatica de zahar…cat diabet as fi provocat…daca…un ruj…cate urme pe gulerul camasii sotului infidel…dar nu sunt decat o alta EA…care nu are putere nici sa macine…florile de margaritar peste lacrimile ude…sunt doar o alta EA care spera…care se ataseaza…o alta fiinta care a sperat….a sinucis o parte din ea cu 19 pastile…si a…ghicit viitorul intr-o oglinda…mata….si uneori n-as vrea decat sa intorc toate ceasurile din lume…atunci ar intelege toti timpul…macar la nivelul de fus orar…daca nu de formula in vietiile lor… Si degeaba se scrie muzica,degeaba avem dedicatii la radio…niciodata nu vedem dincolo de cuvinte,de chitari,de tobe,de lautari,dincolo de priviri…Si degeaba suntem noi atat de multi daca nimeni nu a depasit conditia de individ..de individualite…Fiecare pentru el….suna …asa cum se aude…si se intampla sa fie si adevarat… Iar noaptea asta…nu e decat o monstra…din parfumul incendiar al vietii….sper pana dimineata sa nu se auda tipatul meu,sa nu miroasa a cadavru… sa nu se stearga rujul de pe gulere…si mai sper….pana dimineata sa se nasca un fluture…si sa nu moara nicio libelula….stiti ce din astea nu se poate intampla…habar n-aveati ca….o libelula…traieste doar o zi…asadar in noaptea asta o sa moara una….habar nu aveati..cu siguranta stiti exact cate calorii sunt intr-o prajiturica…si cate nicotina are o tigara…sau din cata iarba iti faci o “tigara”convenabila…..traiti degeaba!traim degeaba!traiesc…degeaba!si pana dimineata sper sa…pot…supravietui acceptabil….caci noptile sunt ….prea scurte…pentru o suferinta…deasta s-a inventat ziua….ca sa avem din ce sa strangem suferinte…noapte buna omenirii!dincolo de gratii naste o femeie…n-a gresit cu nimic…doar a nascut…un om…peste 20 de ani va scrie la fel….doar sa-l duca la scoala…. asadar…NICIUN CUVANT! Noapte buna! |
5/30/2008
doar nopti
5/28/2008
112-sau cum sa mori mai repede
dupa 3 ore de asteptat o amarata de salvare..am ajuns la concluzia ca daca as fi iesit in strada si as fi ucis un om probabil ar fi venit mai repede(ca doar in teorie scrie ca salvarea vine la pachet cu politia). uitandu-ma la bunica,cu probleme cardiace si 2 accidente vasculare...mi-am zis:are doua variante:ori se face mai bine..ori... in tara nimanui,in acest"far west"estic care e Romania noastra,intre oamenii astia saraci,neputinciosi,analfabeti ori intelectuali ratati apar smecherasii politici,roboteii defecti care ne cer culmea cu un tupeu aproape vulgar...SA-I VOTAM! mie campaniile electorale mi se par un fel de:dati-mi si mie un banut!,dar macar la metrou suna mai plauzibil. asa ca dragi parlamentari,la toamna cand o sa am drept de vot...n-am sa votez deloc...pt. ca acum 5 ani salvarea venea dupa 2 ore,acum o zi dupa 4..iar azi dupa 3..Asa ca stiam eu de ce schimbam canalul cand dl.ministru Nicolaescu al PNL-ului se chinuia sa acorde un amarat de subiect cu predicatul. daca sunati zilele astea la salvare va recomand sa mergeti inainte la MAMA OMIDA..sa va spuna cam in cate ore reuseste sa ajunga ambulanta ...si cu cate ore inainte sa sunati... Oricum ..pt. vara asta...urez MOARTE USOARA CARDIACILOR,SUPRAPONDERALILOR si altor bucuresteni cu sau fara drept de vot..stati linistiti zeul Nicolaescu si alaiul de ingeri sanitari va vegheaza somnul de veci.... P.S.:sa va mai spunca o batranica a lesinat pe strada langa o ambulanta si cei din interior fumau pasiv...neah....abureli... |
5/26/2008
vita-de-vie:VINA
(cu un click pe titlul articolului puteti asculta melodia vina:) enjoy!)
incep sa pierd
Imi auzi din departare cantecul tacut
Nu stiu daca doare sau e mult mai mult decat atat
M-am pierdut de tine si incerc sa te gasesc
Ma ascund de mine fiindca stiu ca iar o sa gresesc
Cantecul acesta e un felinar aprins
Arde-n intuneric pentru oameni vii cu suflet stins
Am crezut ca e de-ajuns sa cer, si voi avea
Nu stiam ca trebuia intai sa pierd ca sa-nteleg
Ce aveam in fata mea
Nu vedeam din vina mea
Si acum incep sa pierd..
Incep sa pierd
ratacesc aiurea printre zeci de amintiri
Fiecare soapta e inceputul unei vechi iubiri
De la viata am invatat sa cer mereu mai mult
Fara sa-mi dau seama ca-mï era de-ajuns sa te ascult
vina.
Strop(i)de vin si un munte de vina
Si nu mai pot sa ies
As vrea sa am putina lumina
Si un alt inteles
Nopti in care ma iubea
Poate ca i-am spus ceva
Ca de atunci n-am mai gasit o
Si nu m-a cautat nici ea
E vina mea si daca as putea
Sa te fac sa uiti de ea
Te-as intreba daca nu cumva
Ai primi o parte din ea!
Daca timpul m-ar ierta
As sapa in mintea mea
Toate vorbele le-as alunga
Poate as putea uita
E vina mea si daca as putea
Sa te fac sa uiti de ea
Te-as intreba daca nu cumva
Ai primi o parte dïn ea!
(si cum spunea un fan inrait:vita a bagat bine anul asta!...cumparati albumul EGON-50% din profit merge la copiii cu SINDROMUL DOWN)
5/22/2008
invazie nocturna
prea multi oameni.....totul a inceput in dimineata zilei de ieri cand dormind in camera mea...am fost...invadata..la ora 6.30,abia atipisem-dupa o crunta insomnie,de OAMENI...totul se precipita:sunet de robinete si apa furioasa,sunet de WC-uri trase si tacanitele alea de alarme..Atunci m-am repezit din plapuma...am alunecat pe marginea patului..grabita...plangadu-mi de mila..dar era prea tarziu...oamenii intrasera deja la mine in camera cu sunete extrem de hidoase si de violente pentru neuronasii mei...nu prea matinali.Atunci mi-am zis:DACA SCAP DE INVAZIA ASTA...FUG,FUG...FUG..MA REFUGIEZ..(unde?)AH,DA!IN CUBUL ALBASTRU DE SUB NOPTIERA! Dar oamenii au insistat sa mai ramana,sa verse urlete..frustrare si sa se lamenteze..(de parca ei dormisera 2 ore jumatate..de parca ei aveau o zi lunga--sau poate ca si statul in casa o fi vreo treaba...exagerat de...obositoare).Si imi venea sa urlu:SA UCIDEM OMUL...SA UCIDEM OMUL...dar lent..dureros...SA-L UCIDEM! si am scapat si din casa...cred ca de data asta...invazia e mai deasa...e mai..bolnava...oameni decoltati,stresati..bolnavi...de prostie....oameni complexati...anyway.... intr-o zi....intr-o zi....poate o se stabileasca si OMUL pe un teritoriu propriu si poate ca insomniacii...vor reusi sa aiba insomnii usoare! pana atunci :INVAZIE USOARA! |
5/18/2008
French Coca-Cola
French Coca-Cola.O carte a Claudiei Golea,aparuta la Polirom,in care copilaria exotica a acesteia in Bangui,Republica CentrAfricana,limba franceza,Parisul -se impletesc cu regimul comunist din Romania.Cam 60 la suta din carte este o calatorie savuroasa in lumea exotica...cu cimpazeul Porno,conflictul romano-croat,iscat din cauza unei dansatoare si multe alte povestioare vazute prin prsima copilei de atunci... Va recomand ultimele 7-8 capitole ale cartii pentru dezinvoltura cu care Claudia Golea vorbeste despre Elena Ceausescu ,Revolutia din '89 care o prinde studenta pe autoare la Litere,sectia engleza-japoneza,fuga de Revolutie la Sighisoare-Transilvania la un pas de a-si pronunta autonomia(intre toate aceste evenimente este presarata cu umor..poate si ironie,naturalete,sinceritate si fara teama...imaginea FSN-ului,imaginea "cu zambetul pana la urechi" a lui Iliescu),fuga din Romania (poate mai mult din cauza tatalui,fost diplomat)prin trenuri ce duceau in Iugoslavia,Italia si Franta -mult visata.(in trenul dintre Romania-Iugoslavia-vinde un cartus de Snagov in schimbul unuia de Kent...daruit de un romano-croat).Daca aproape 3 sferturi din carte vi se va parea oarecum o biografie fara noima,poate doar umorul si imaginea paradisiaca a junglei va vor capta atentia,imaginea regimului ceausist si de ce nu...intoarcerea in Romania dupa '90 vi se vor parea imagini atat de veridice...lucruri spuse fara teama..poate cu o usoara repulsie....sfarsitul este usor...nepatriot...dar veridic pentru anii '92,poate '95...Romania"tara nimanui"sau poate"far west"-vestul salbatic..la care Claudia visa cand era o copila...Insa e un vest....doar salbatic..intr-o tara estica...bolnava de o neputinta...cu care eu...am senzatia ca la 19 ani de la Revolutie inca se mai lupta...
enjoy!
5/13/2008
prietenii neoficiale
exista un soi de oameni la care te intorci oricat ai fi marsaluit prin lume,un soi de oameni care se numesc prieteni neoficiali dar la care te intorci ori de cate ori ai fost tradat sau simti ca paharul s-a varsat.Nu e just...dar te intorci la ei...ca la o parte din tine...uitata demult pe biroul prafuit...dar care stii ca valoreaza mai mult decat toata lucrurile curatate si slefuite,e o parte care n-o sa fie niciodata la reducere...ci o sa fie mereu la valoarea adevarata. Eu nu am astfel de prieteni...dar probabil ca sunt un astfel de om...din moment ce dupa lungi cautari...multi fosti prieteni se intorc la mine...probabil si fara modestie...sunt astfel de om... sunt oameni pe care ii cunosti de o viata dar pe care i-ai pierdut pe undeva...sunt oameni pe care ii cunosti de putin timp...dar care se uita si te uita....temporal...si atunci cand isi aduc aminte...revin. ciudat e ca revin...tocmai cand nu le e bine,tocmai cand au probleme...dar sincera sa fiu n-as vrea sa revina atunci cand sunt fericiti...nu am perioade atat de bune incat sa ma bucur sincer pentru ei...nici nu i as putea invidia...as fi cumva indiferenta..insa indiferenta doare al naibii de tare... altfel,nici nu cred in prieteniile sau amicitiile astea....cred in atasament..si am sa mi repet asta pana cand autosugestia se va transforma in crez...pentru ca...am nevoie sa fie asa....am nevoie de scutul asta. |