prietenii neoficiale

exista un soi de oameni la care te intorci oricat ai fi marsaluit prin lume,un soi de oameni care se numesc prieteni neoficiali dar la care te intorci ori de cate ori ai fost tradat sau simti ca paharul s-a varsat.Nu e just...dar te intorci la ei...ca la o parte din tine...uitata demult pe biroul prafuit...dar care stii ca valoreaza mai mult decat toata lucrurile curatate si slefuite,e o parte care n-o sa fie niciodata la reducere...ci o sa fie mereu la valoarea adevarata. Eu nu am astfel de prieteni...dar probabil ca sunt un astfel de om...din moment ce dupa lungi cautari...multi fosti prieteni se intorc la mine...probabil si fara modestie...sunt astfel de om... sunt oameni pe care ii cunosti de o viata dar pe care i-ai pierdut pe undeva...sunt oameni pe care ii cunosti de putin timp...dar care se uita si te uita....temporal...si atunci cand isi aduc aminte...revin. ciudat e ca revin...tocmai cand nu le e bine,tocmai cand au probleme...dar sincera sa fiu n-as vrea sa revina atunci cand sunt fericiti...nu am perioade atat de bune incat sa ma bucur sincer pentru ei...nici nu i as putea invidia...as fi cumva indiferenta..insa indiferenta doare al naibii de tare... altfel,nici nu cred in prieteniile sau amicitiile astea....cred in atasament..si am sa mi repet asta pana cand autosugestia se va transforma in crez...pentru ca...am nevoie sa fie asa....am nevoie de scutul asta.