18 ani-am soseaua mea doar cu un singur sens...

18-varsta la care se zice ca raspunzi pentru faptele tale,eu as zice exact invers,as zice ca la 18 ani abia incepi sa faci ce stii mai bine fara sa mai conteze cine te judeca,cine se impotriveste.

cand ma uit in urma la ultimii 18 ani imi dau seama ca am trait atatea lucruri,am pierdut atatia oameni incat incep sa ma indrept spre un soi de adult care si-a inghetat sufletul.Dar imi dau seama ca au fost si sunt atatia oameni care ma inspira prin ceea ce fac,pe unii nici macar nu i cunosc,cu altii convietuiesc zilnic,cu altii n am baut nici macar un suc,cu altii am terminat pachete de tigari si totusi le multumesc aici intr o ordine aleatorie pentru ca de la ei am invatat ca pentru a face performanta in orice domeniu,ca pentru ati gasi forta si ambitia de a continua trebuie sa repeti pana la durere fiecare lucru:
Stefan(pentru ca e un copil de 13 ani cu sindormul Down care nu s-a plans ca locuieste intr o casa de copii sordida,fiindca ai lui l-au parasit)
Bunicul meu(care sta la pat de 12 ani ,care si-ar da viata pentru mine,m-a crescut,m-a inteles si de fiecare data cand imi greu ii privesc ochii,imi da forta,sclipire,in fata lui plec capul si ma gandesc de 2 ori daca am o problema sau e doar un moft)
Alida,Marius,Dalia(pentru ca imi sunt prieteni de aproape 7 ani si mi-au fost alaturi de mii de ori,mai mult decat eu lor)
Geta,Ioana,Iulia,Lucian,Vera-pentru ca uneori mai incep sa fiu nostaligica,sa plang ori sa vreau sa chiulesc,si culmea ei sunt mereu acolo.(am scris in ordine alfabetica,mi-ar fi fost greu sa aleg).

Octavian Paler(poate fara el n-as fi descoperit ca oamenii chiar se intalnesc la o apa minerala cu moliile ,intr o gara,pe un peron,intr un desert pentru totdeauna,privind intr un autoportret de oglinda sparta-cine stie despre ce vorbesc-p sa mi dea dreptate.As recitii de 1000 de ori cartile lui)
Emil Hurezeanu(pentru ca niciodata nu vede realitatea diform)
Mihaela Radulescu(pentru ca face fiecare lucru cu eleganta si obtine performanta,pentru ca si-a depasit conditia de fata frumusica,moldoveanca venita in capitala)
Georgine D. (e o romaca stabilita in Germania,ce a fost casatorita cu un conte,e bogata,are o familie frumoasa si duce mai departe traditiile romanesti,pentru ca a invatat sa fie contesa si a ramas asa chiar si dupa divort)
Prigoana(pentru ca intelege societatea mai bine decat oricare din noi,pentru ca spune lucurilor pe nume)
Bahmuteanca (pentru ca in America ar fi fost un model-la noi e doar imagine pentru revistele de scandal)
omul care a descoperit tigarile,inghetata,argintul,fondul de ten,budinca=))
Evancesce,Urma,Vita de Vie ,Aguillera etc.(pentru ca muzica lor mi-a dat forta,pentru ca mi-a linistit sufletul,mania si regretele)
lotul de gimnastica(pentru ca la ei totul e durere si performanta)
fiecare pompier,medic,ori simplu om care a salavat o viata,ori a ajutat un copil orfan.
Sunt si altii-oameni care m-au inspirat,m-au intarit,dar niciodata nu reusim sa facem listele complet,iar oamenii nu pot fi pur si simplu insirati pe o lista).

Multumesc!:)

Deja oamenii intreaba:cum e la 18 ani?
Dar niciodata nu simti gustul de ciocolata imediat ce ai bagat in gura o bucatita,asa ca mai bine as raspunde la intrebarea :cum te simti dupa 18 ani?Desigur,ca un nimic,care a fost calcat in picioare,care a fost ranit,care a fost jignit si care s-a uitat,si-a maltratat sufletul.Dar din toate astea am invatat sa ma ridic,sa ma cunosc,sa ma ambitionez,sa-mi vorbesc mai des,sa ma ascult mai atent.Acum stiu exact fiecare detaliu.Poate timpul n-a fost bland cu mine,poate nici nu trebuia sa fi fost,poate ca altii au avut mai multe de indurat dar fiecare din noi cunoastem doar propriul nostru univers de suferinta.
atunci cand am fost tradata am aratat blandete si intelegere,chiar daca am rabufnit uneori cu furie si ura.Cand am fost indepartata sau inlocuita am cautat un alt colt in care sa ma asez linistita si sa inspir nicotina.Cand am fost mediocra-m-am reinventat.Cand ochii mei s-au rusinat de faptele mele i-am demachiat si dincolo de rimel am gasit blandetea si inocenta unui timus uitat.Poate ca oamenii m-au judecat gresit ori poate ca unori sunt egoista si exigenta,poate ca unii s-au multumit sa judece doar dupa aparente.Niciodata n am valorat culoarea pielii,ori haina,ori dimensiunile poate deasta am evoluat spiritual.

stie cineva pe unde ...e?

Si ajungi la momentul ala in care iti e egal daca lumea asta cu toate ale ei se opreste si nu se mai misca niciun milimentru,ajungi la secunda aia in care ai strans atata repulsie incat nu mai dai 2 bani pe sunetul unei masini pe autostrada,pe un castron plin de cirese,pe un mar abia cules,pe o tequila,pe un cockteil plin de vis.Si ajungi acolo unde oamenii stau pe jos si fumeaza sictiriti asteptand timpul sa se opreasca,ajungi in camera aia unde fumul se taie cu lama cutitului in felii groase,unde nimeni nu te judeca,unde iti retraiesti visele,trecutul,poate ca iti inveti tocilareste fiecare senzatie din momentele de libertate acuta.
Si simti cum ura,neputinta,tradarea se usuca pe lamela sufletui tau ca sangele deja invechit.Si chiar daca te ai arunca in gol,n-ai pati nimic...pentru ca totul e vid.
Eu am ajuns la momentul asta si e asa de gol totul in sufletul meu.Am mai fost candva aici,m-am asezat,am fumat clipele,am denuntat tot ce am gresit sau am facut bine si m-am ridicat.Doar ca atunci gasisem camera,acum am pierdut drumul.
Stie cineva unde ...e?Unde e camera aia?

donatorii de organe?!?

DONATORII DE ORGANE
aud eticheta asta aproape zilnic si ma frustreaza la culme incapacitatea unor oameni de a percepe ca undeva lumea asta se intampla cu toate ale ei si ca niste tipi mai teribilisti(as zice eu,dar pasionati de ceea ce fac)au o lume a lor pe 2 roti.
Vorbim despre motociclistii nostri care traiesc la alta intensitate viata,au alte principii si destul sange in instalatie,dar pe care marea masa nu i accepta, ba chiar arunca cu opinii murdare si jiniri de tot soiul in ei.
Deunazi aud niste domni trecuti de 60 de ani ,cu paharelul de coniac in mana,comentand la masa unui magazin de la tara,
( caci vacanta asta m am ingropat definitiv in mediul rural si imi lipseste al naibii de tare bucurestiul)cum ca astia rogheri cu motoarele lor sunt donatori de organe,niste tampiti cu aere si fumuri,needucati,da na sunt rogheri si n ai ce sa le faci.
ce sunt?!???????va sa zica rockeri nea Vasile/Gheorgh/Ghita ori cum te or fi botezat pe matale
nu stii dumneata ce e aia si cu ce sa mananca oricum nu se bea cu coniac poate cu un calsberg rece:)
In loc sa avem o problema cu manelistii ori cu toti cei care reprezinta nonvalori ne luam de niste oameni pe care nici macar nu reusim sa i intelegem...si pana la urma de ce suntem noi romanii asa de plini de sintagma *sa moara capra vecinului* ?de parca ar fi viata noastra si de parca ar conta daca tanti Lita mananca ceapa ori marmelada maine la ora 3...Romania:atat.

...alte lumi....

Imi pare că toţi copii din orferinate au o trăsătura comună pe feţele lor:RIDUL TIMPULUI,la noi,ceilalţi se formează de la fard,la ei de la traume şi regrete.La noi libertatea se întâmplă în pub-uri,în sticle,în magazine,în faţa calculatorului,intre 2 pachete de tigari,în parcuri,în gari,pe scenă-la ei se întâmplă doar seara când înainte să adoarmă se gândesc că de mâine totul se va schimba.Pentru ei nisipul clepsidrei curge printr-o crăpătură şi se irosesc clipe ce nu se mai întorc,şi astfel li se murdăreşte fiinţa.Şi atunci îmi dau seama că viaţa mea e infinit mai frumoasă,mai stabilă,infinit mai clară,mai plina de stabilitate decat oricare alta viata masurata cu unitatile timpului.
timpul le schimba traiectoria deveniri si cei mai multi isi irosesc talentele,isi irosesc visele,pentru ca exista oameni care atunci cand au dat viata au omis sa faca lucrurile complet.Fiecare dintre noi macar o data facem lucurile partilal si apoi suntem nemultumiti...desi...unele lucruri se pot indrepta..soarta unor oameni nu se mai poate indrepta nici cu ciocanul,nici cu patentul.
si atunci: De ce mai dăm viaţă dacă nu putem să o alăturăm noua,dacă renunţăm la ea ca la o bluză ce nu mai e la reducere?Copii nu sunt la reducere,sunt fiinţele în care ne oglindim!

Aş vrea mereu să am privirea unui copil,atât de sinceră,de îndrăzneţă,la adăpostul unui halviţe.