Si ajungi la momentul ala in care iti e egal daca lumea asta cu toate ale ei se opreste si nu se mai misca niciun milimentru,ajungi la secunda aia in care ai strans atata repulsie incat nu mai dai 2 bani pe sunetul unei masini pe autostrada,pe un castron plin de cirese,pe un mar abia cules,pe o tequila,pe un cockteil plin de vis.Si ajungi acolo unde oamenii stau pe jos si fumeaza sictiriti asteptand timpul sa se opreasca,ajungi in camera aia unde fumul se taie cu lama cutitului in felii groase,unde nimeni nu te judeca,unde iti retraiesti visele,trecutul,poate ca iti inveti tocilareste fiecare senzatie din momentele de libertate acuta.
Si simti cum ura,neputinta,tradarea se usuca pe lamela sufletui tau ca sangele deja invechit.Si chiar daca te ai arunca in gol,n-ai pati nimic...pentru ca totul e vid.
Eu am ajuns la momentul asta si e asa de gol totul in sufletul meu.Am mai fost candva aici,m-am asezat,am fumat clipele,am denuntat tot ce am gresit sau am facut bine si m-am ridicat.Doar ca atunci gasisem camera,acum am pierdut drumul.
Stie cineva unde ...e?Unde e camera aia?
2 comentarii:
cauta viata!la naiba cu camera plina cu fum!:)
In camera aia ma duc eu in fiecare seara sa fumez o tigare,alaturi de multi altii.
Trimiteți un comentariu