Imi pare că toţi copii din orferinate au o trăsătura comună pe feţele lor:RIDUL TIMPULUI,la noi,ceilalţi se formează de la fard,la ei de la traume şi regrete.La noi libertatea se întâmplă în pub-uri,în sticle,în magazine,în faţa calculatorului,intre 2 pachete de tigari,în parcuri,în gari,pe scenă-la ei se întâmplă doar seara când înainte să adoarmă se gândesc că de mâine totul se va schimba.Pentru ei nisipul clepsidrei curge printr-o crăpătură şi se irosesc clipe ce nu se mai întorc,şi astfel li se murdăreşte fiinţa.Şi atunci îmi dau seama că viaţa mea e infinit mai frumoasă,mai stabilă,infinit mai clară,mai plina de stabilitate decat oricare alta viata masurata cu unitatile timpului.
timpul le schimba traiectoria deveniri si cei mai multi isi irosesc talentele,isi irosesc visele,pentru ca exista oameni care atunci cand au dat viata au omis sa faca lucrurile complet.Fiecare dintre noi macar o data facem lucurile partilal si apoi suntem nemultumiti...desi...unele lucruri se pot indrepta..soarta unor oameni nu se mai poate indrepta nici cu ciocanul,nici cu patentul.
si atunci: De ce mai dăm viaţă dacă nu putem să o alăturăm noua,dacă renunţăm la ea ca la o bluză ce nu mai e la reducere?Copii nu sunt la reducere,sunt fiinţele în care ne oglindim!
Aş vrea mereu să am privirea unui copil,atât de sinceră,de îndrăzneţă,la adăpostul unui halviţe.
Un comentariu:
Mă uitam zilele trecute pe Realitatea la o ştire care prezenta un băiat crescut la orfelinat şi care venise să dea o mână de ajutor pentru a face un dig să nu vină apa. Venise de departe pentru că văzuse la televizor că s-au inundat sate în Moldova. El învăţa la un liceu de agronomie şi vroia să dea şi la facultate tot la agronomie, ar cum a vorbit m-a spart. Era puţin zis învăţat. Dacă toţi copiii orfani ar lupta pt un viitor mai bun aşa cum a făcut el...
Trimiteți un comentariu