decembrie in suflet

Miroase a lamaie,a portocale,a ciocolata,a lapte prins...e atat de ceata si atat de curat...
E decembrie...
atat de curat,atat de inocent incat e impotriva firii sa ne mai murdarim cu toate mizeriile,cu toate barfele,cu invidie si ipocrizie,cu infatuare,cu misoginism.
Macar zilele astea sa fim altfel.Nu spun mai buni,pentru ca nu-mi place termenul si nici nu cred ca ne putem schimba asa de dragul artei.Dar putem simti diferit,ne putem pleca fruntea rusinati,ca niste copii,in fata puritatii pe care natura ne-o impune.
Iar daca va aduceti aminte si de oamenii care sunt inchisi intr-un trup bolnav ori sunt alungati departe de linistea unui camin,de linistea unei familii nu ezitati sa le aduceti un zambet pe buze cu un fapt cat de mic.Lucrurile care unora din noi li se par minuscule pentru alti sunt universul insasi.
Sa aveti un decembrie linistit si cald!

eu cu cine votez?

intr-o tara in care un tanar isi cere eutanasierea,o fata de 21 de ani a stat imobilizata la pat 18 ani intr-un sat din fundul Moldovei,intr-o tara in care batrani care au muncit o viata au pensie de 40 de ron,cateva zeci de persoane publice vin sa ne explice ca daca ii bagam in Parlament ne vor schimba trotuarul cu locuri de joaca,ne vor consolida blocurile si ne schimba modul de amenajare al pietelor...ne promit lucruri de primari,ne jecmanesc de libertatea unui sfarsit de zi linistit la Tv , ne omoara visele prin incapacitate.
Si totusi am sa merg la vot pe 30 noiembrie,am sa votez prima oara si nu pentru ca mai cred ca se poate schimba ceva ci pentru ca imi place sa urmez regulile.Ma gandesc ca daca eu care n-am votat niciodata am strans atata scarba si dezgust fata de clasa politica oare cum s-or simti cei care au votat de cel putin 30 de ori.
Si apoi nu cred ca mai exista vreun om care sa creada cu adevarat ca se mai schimba ceva.Se schimba doar conturile parlamentarilor,partenerii lor si poate,eventual,masinile si vilele.In rest,oamenii ca ei de pe Marte vor continua sa manance ficat de rata cu nu mai stiu ce,vor conduce decapotabile,vor avea 50 de carti de credit si intotdeauna ceva de promis.
Daca ei nu ne pot indeplini noua visele,macar noi sa facem o fapta buna in post si sa ne fie mila de ei.Sa-i votam in concluzie.
Tu mergi la vot?

traseuri de weekend

De regula nu gasesc obiecte in propria-mi casa,gasesc doar strictul necesar:patul,scrumiera,bricheta,patul,calculatorul,telefoanele,cada,trusa de machiaj si eventual frigiderul.Uneori fac excursii luxoase,care ma costa energia ultimelor ore petrecute in liniste,numarand fisurile de pe tavan si numarand cartile din biblioteca,:pat-calculator-scrumiera-tv-scrumiera-pat.Si ma arunc in pat,rasufland usurata.
Le-as numi zile goale,zile de weekend,in care ma gandesc cu teama ca a doua zi va trebui sa ies din casa,sa ma incurc in troieni de oameni inutili,care imi vor povesti telenovela ultimelor zile,va trebui sa le zambesc,sa le raspuns ceva,ca doar asa e politicos.Doar ca de multe ori as arunca si politetea si bunul simt la gunoi si as trece pasiva.Vorba lui Cristian Tudor Popescu:fiecare e izolat in propriul rahat personal.Si mai bine am ramane fiecare acolo sa-i tina de cald,nu de alta dar s-ar putea sa mirosim al dracului de rau daca mai insiram si prin jur.

visele noastre se implinesc cand....?!?

”Nu Dumnezeu ne rezolva angoasele,frustrarile,lipsa de perspectiva,lenea,ci mai degraba subconstientul nostru,bine certat de constient,de aceea ceea ce a mai ramas intreg din noi dupa ce ne-am rupt viata in bucati utile doar pentru a completa puzze-ul supravietuirii. Pune-ti o dorinta si roaga-te la tine!”.(Mihaela Radulescu-Despre lucrurile simple)

E poate unul dintre cele mai frumoase indemnuri scrise.E un fel de crez,de poezioara,pe care mi-o spun ori de cate ori simt ca ceva din mine nu mai functioneaza la forma maxima.Si atunci mobilizarea vine de la sine...uneori,ce-i drept!:)
Dar am invatat ca e bine sa te mai opresti din cand in cand la o mica sueta cu tine,sa-ti vorbesti,sa-ti reprosezi,sa te lauzi si apoi sa pornesti din nou.
Ce mi se pare mai important e ca visele noastre,adunate din copilarie pana la un anumit moment,sunt tot acolo indiferent cat ne-am schimba noi,indiferent cat ne-ar transforma viata cu toate ale...poate candva ne vom gasit timp sa ni le indeplinim,asta daca nu vrem sa ne numaram ridurile esecurilor pe chip.
Cine sta in calea noastra si a visului?Doar noi.
Poate de aici taria pe care o gasesc multi,la diverse varste de a-si implini visurile din copilarie...
(O batrana de 64 de ani e boboaca la liceu-intreaga viata si-a dorit sa-si termine studiile...)
Tie ce vis o sa-ti ramana neimplinit?Sau poate ca ai rabdare sa-ti pozitionezi ambitia corect in grila existentei....

balul bobocilor neculce 2008

i

am stat departe departe de net in ultima vreme...asta nu numai pentru ca a mea rabla tehnologica s-a stricat ci si pentru ca impreuna cu inca vreo 12 oameni am organizat Balul Bobocilor.

Parca ieri eram boboaca si acuma le organizez lor balul.Ca sa n-o mai lungesc cu sentimentalisme si va zic ca ne a iesit nesperat de bine,va las cu cateva pozulicile cu cateva din perechile de la miss si mister...

si de maine chiar revin cu postarile-mi obisnuite critice ori lirice:)))