blanc

O vreme fug de acasă..scurtă..o ora numai a mea în care invaţ să - mi vorbesc.Fără oglinzi.O alta imi asum riscul că s- ar putea să fiu prinsă.Adesea fug de acasă prin casă.Mă aşez confortabil pe pat şi citesc ,până eu şi personajele devenim egale.Atunci e mai greu .Intervine lacomia…să citesc mai repede să văd cum se termină povestea,ce destin mi -a fost scris sau mă combat…mai bine mai încet,serial,episodic.Oricum tot acolo ajung,tot se va termina.Ideea e dacă să merg ca un melc sau să pornesc motorul mai tare. In fata mea –o uşă-.Albă.Aseară şi eu eram la fel .Blanc.Ma gandesc daca suntem cumva niste CD-uri gata să fie umplute?Dar eu nu aş vrea să mă umple vreun idiot care nici nu ştie cum se foloseşte un calculator şi cel mai tare imi e teama să nu mă umple cu vreo muzica bizară sau cu vreun soi de cantareţ facut din butoane.E egoism! Uneori simt nevoia să mă convertesc la mine,Sunt demnă de urmat?Alteori mi- ar ajunge o bibliotecă.Desigur că nu aş avea rabdarea necesară să urmaresc carţile in rafturi şi să le sortez.Nu pot citi tot ce imi cade in mână.Citesc mult adesea,alteori puţin. Mă gândesc dacă m -am nascut cu fobii? Dacă îmi e teamă de oameni?Sarcastic. Uneori cred că am taria să iert.Alteori nici măcar nu mă urăsc. Oare cum ma văd oamenii?Ca pe o disketă stricată?Sunt ceva?Reprezint vreun pic?Sunt aşa de goală uneori,incat am senzaţia că nu ştiu nimic despre mine. BLANC. M am pironit aici pe un maldăr de gunoi.Ce ciudat!Oamenii aruncă tot soiul de lucruri,unele mai proaste sau mai bune.Eu arunc doar parţi din obiecte.Obişnuiesc sa colectionez secunde.Aţi ascultat vreodată secundarul?Eh.Nu mă luaţi prea in serios nu l- am ascultat nici eu prea des… BLANC. Blanc. BLANC. Până si visele mele au devenit albe..blanc blanc blanc. Obsedant si obsesiv. Blanc blanc blanc blanc blanc blanc..suficient incât să adorm cu mâna pe un pistol……..sunt prea goală de substanţă ca să trag.