probably wouldn t be this way

se zice ca noaptea predispune la exagerari..dar si zilele ploioase cu mirosul lor tacut te fac sa-ti amintesti ca dincolo de tine au ramas amintirile,chipurile pe care ai fi putut sa le ai dar n-ai stiut sa le mentii langa tine.Ma gandesc ca m-am pierdut pana si pe mine... Eram doar un copil cand am pierdut un alt copil si imaginea santoasa a singurului om care a investit in latura mea spirituala si de atunci timusul meu s a ravasit printre firele de noroi...si ma tot caut,si imi tot spun ca probabil n ar fi fost asa...probabil lucrurile ar fi stat altfel,poate m-as fi maturizat diferit , poate as fi invat sa privesc oamenii si faptele lor prin ochii unui copil curios si nu prin ochii unui om furios maturizat prematur. fiecare om pe care l-am cunoscut,fiecare om cu care am baut un suc,am fumat o tigara,am vorbit 1 min. sau fiecare om pe care l am pierdut m-a influentat,m-a schimbat,mi-a luat o parte din calitati sau si-a insusit o parte din defecte. Si asta ni se tot intampla din secunda 1 a existentei noastre-suntem modificati,suntem creionati dupa tipare clasice...unii ar numi asta perfectiune...eu as numi ca devenim adulti...si incepem sa uitam cum miroase cu adevarat inghetata,razboiul,ceasul prafuit,porumbul copt,placinta de mere....