fuga de summit si disperarea televiziunilor de a transmite numai stiri despre asta m-au impins sa ma retrag la tara...la parintii si bunicii mei,evident cu lap topul in mana caci asta e lectia nr. 1 a orasanului sa fie mereu conectat la net,insa am un gust amar inca din a2a zi..eu cresc ei devin din ce in ce mai indepartati de realitate,eu incep sa am principii -pt. ei nu mai conteaza nimic.Si uitandu-ma la toti vecinii mei de aici..ei traiesc doar pentru a manca,a bea si a munci la camp...copii nu au alte idei marete...fetele nu si doresc cariera,nu si doresc independenta(cred ca nici nu ar stii sa o traiasca)isi doresc doar sa se marite la orice varsta si sa aiba copii,vaci si oi...asta doare...si mi se pare fabulos..gandindu-ma ca traim in 2008 si nu in 1975...pana si atunci omul de la tara avea un ideal..ce e mai grav e faptul ca ei se simt bn in lumea lor...si nu vor sa renunte la stilul de viata..dau drumul la televizor pe posturile de muzica populara..si si mai toarna un paharel...
Diminetile aici la tara sunt absurde primavara...cand abia se mijeste de ziua se aud sape batute,cocosi cantand,vaci mugind si oameni injurand sau tipand care mai decare...e sinistra seara...toate becurile se sting la 10...si toti ochi de deschid la 6...ma inspaimanta lumea lor..si am trait aici 7 ani zi de zi...si vin aici in fiecare vacanta....dar simt de la an la an o involutie...
e pacat ca ei nu au niciun tel,nicio pasiune...ce-i drept nici noi n-avem prea multe pasiuni,in afara de calculator ,tigari,muzica..si tv...dar macar stim ce vrem si pozitionam bn ambitia in grila vietii noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu