”Nu Dumnezeu ne rezolva angoasele,frustrarile,lipsa de perspectiva,lenea,ci mai degraba subconstientul nostru,bine certat de constient,de aceea ceea ce a mai ramas intreg din noi dupa ce ne-am rupt viata in bucati utile doar pentru a completa puzze-ul supravietuirii. Pune-ti o dorinta si roaga-te la tine!”.(Mihaela Radulescu-Despre lucrurile simple)
E poate unul dintre cele mai frumoase indemnuri scrise.E un fel de crez,de poezioara,pe care mi-o spun ori de cate ori simt ca ceva din mine nu mai functioneaza la forma maxima.Si atunci mobilizarea vine de la sine...uneori,ce-i drept!:)
Dar am invatat ca e bine sa te mai opresti din cand in cand la o mica sueta cu tine,sa-ti vorbesti,sa-ti reprosezi,sa te lauzi si apoi sa pornesti din nou.
Ce mi se pare mai important e ca visele noastre,adunate din copilarie pana la un anumit moment,sunt tot acolo indiferent cat ne-am schimba noi,indiferent cat ne-ar transforma viata cu toate ale...poate candva ne vom gasit timp sa ni le indeplinim,asta daca nu vrem sa ne numaram ridurile esecurilor pe chip.
Cine sta in calea noastra si a visului?Doar noi.
Poate de aici taria pe care o gasesc multi,la diverse varste de a-si implini visurile din copilarie...
(O batrana de 64 de ani e boboaca la liceu-intreaga viata si-a dorit sa-si termine studiile...)
Tie ce vis o sa-ti ramana neimplinit?Sau poate ca ai rabdare sa-ti pozitionezi ambitia corect in grila existentei....
2 comentarii:
Toti avem vise iar implnirea lor tine doar de vointa noastra!
Bat din palme si cand clipesc:X
Trimiteți un comentariu