cana cu furnici

Si ninge si de data asta cu fulgi mari si tot nu mi-ai spus unde ai pus sarutul din iarna trecuta,unde ai pus imbratisarea si fularul si mirosul tau de iarna?!?
Am mai gasit doar cana de ceai si pachetul de tigari langa o scrumiera mai plina decat oricand.Am cautat juma de ora bricheta,timp in care am gasit 2 manusi ce nu imparteau aceeasi pereche,o poza , o oja uscata si un pachetel de nes.
O furnica se plimba derutata pe langa geam,s-a oprit si ea o clipa de frica vantului si i-am intalnit ochii mici privind fix la scrumul ce se scurgea cu viteza iubirilor trecute...
La 9 cana se umpluse cu furnici...pachetul de tigari cu aer...
Probabil o sa ninga toata ziua...unde ziceai ca ai pus iubirea din iarna trecuta?

Joyeux Noel!

Ieri o fetita de 12 ani mi-a povestit ca fratiorul ei a lasat-o sa mearga singura la magazin(pentru a cumpara niste dulciuri)doar pentru ca aceasta i-a explicat ca Mosul i-a telefonat si i-a spus ca din cauza vremii nu poate sa ajunga la noi in sat,de aceea ea trebuie sa-l astepte intr-o parte a satului.
Asta se intampla intr-un satuc,usor uitat de lume,intr-un loc in care desi nu se mai tin traditiile,oamenii continua sa aiba o naivitate,o inocenta pe care n-o vad niciodata in Bucuresti,dar la care ma intorc in fiecare an. Le doresc celor ce-i sunt acelui copil aproape sa nu-i sfarame mitul Mosului,sa-l ocroteasca pe cel mic de lenea cu care nu mai credem decat in partile materiale.
Ironic sau hazliu si eu cred,nu intr-un Mos Craciun cu o ceata de reni si de spiridusi,dar intr-un Mos care ne protejeaza,ne da sclipire,vis,dorinta...intr-o forta a binelui,intr-o caldura,intr-o generozitate gratuita ce ne facem mai solidari,mai buni,mai umani.

Craciun linistit tuturor!

glas de mure

as vrea sa fiu aer ,sa simt materia cum se rasfrange prin mine,sa aud vantul si ploaia…sa fiu clona perfecta a tuturor pustiurilor,a tuturor iubirilor,sa fiu fabrica din care ies lacrimile ambalate sub forma de zambete ,sa fiu o bucatica de vata de zahar pe care un copil o mananca incet si molcom,sa fiu zmeul care a zburat prea tare si s a eliberat.Mi ar placea sa fiu melodia pe care o fata tanara o canta la pian ,as fi vrut sa fiu culoarea pe care un pictor o pune pe un tablou de iarna.Mi as dori sa fiu un exemplu de nebunie,sa fiu o uzina de vise devenite realitate ,sa ma transform intr o bomboana umpluta cu sirop de visine.As vrea sa nu mai fiu o victima,sa nu ma mai convertesc la suferinta,mi ar placea sa mi decline fericirea pe obraji,sa mi alerge zambete pe buze…sa mi rasune o melodie veche pe culoarele existentei.Mi se face dor de glasul murelor ,in plin august,de glasul globuletelor in plin decembrie..de neaua rece care mi desfigura neputina,de gramezile de portocale pe care iarna mi le dadea cadou…as vrea sa mi alerge siraguri de ploaie pe fata….intr un alt décor,departe de tot ce sunt azi….as vrea sa mor undeva langa un geam…eu si cu mine,…privind stelele care lovesc pamantul cu zapada!Si as mai vrea sa mi se usuce lacrimile pe fard ..dar sa fie lacrimi de fericire.Cand un vis se desprinde din siragul de perle al inimii mele simt cum un cutit imi taie glasul,cum neputinta de a merge mai departe imi suiera prin minte..simt un lacat ce se sparge si ma invata sa renunt la tot ce sunt…cineva m a ucis pentru a ma opri din existenta mi lenesa…azi altcineva m a renascut pentru a mi da sansa de a merge mai departe.Legaturi bolnavicioase ca revin din afundul trecutului meu imi spun ca nu valorez nimic,imi spun ca sunt un mic deseu..ce ar fi daca nu as exista daca as fi doar o pura imaginatie?ce ar fi daca noi am fi doar niste caramizi peste care ninge vopsea?

... chrismas holiday...

i think i ll go to Boston
i think i need a new town
to leave this all behind

La fiecare sfarsit de an ne facem bilantul ultimelor 365 de zile.Anul asta constanta e esecul,neputinta...dorinta acuta de schimbare...


Un An Nou plin de liniste!

mc-ul lor

seara de sambata in bucuresti,ora 17.00 un mc destul de golut fata de alte zile,o vreme de rahat,luminite de Craciun aprinse ( Spre bucuria unora ) si cativa copii rromi de maxim 7 ani asezati la masa de vis-a-vis.
Fetita se aseaza politicos la masa,privind cu teama la unul dintre angajatii mc-ului care ii aruncase o privire de dezgust si parca de verificare,unul dintre baieti aducea tava cu atentie iar in momentul cand s-a lovit involuntar de cineva a rostit clar si extrem de respectuos:ma scuzati !
Haine lor murdare si zdrentuite nu impuneau respect si incredere dar ei erau infinit mai politicosi,mai atenti,mai respectuosi decat oricare dintre noi ceilalti.Erau infinit mai puri si mai oameni decat noi.
Daca maine ai vedea un copilas rrom pe strada cersind i-ai da 50 de bani?
Eu,i-as da acum.(pentru ca macar pentru moment nu isi cumpara tigari,nu se drogheaza)
Si pana la urma decat sa-i las bacsis vanzatoarei de la minimarket mai bine lor.

bucuresti de cartea recordurilor

Vazand ca nu are prea multe sanse cu minunata autostrada de peste blocuri,minunatul nostru primar Mr.Sorin Oprescu,s-a gandit sa faca din Bucuresti o capitala de cartea recordurilor.
Am sa fiu scurta in ceea ce priveste postul asta pentru ca deja ma scarbeste toata asa zisa politichie din tara noastra.Asadar 4000 de Mos Craciunei,92864xxx de standuri cu turta dulce,un mega-ultra-gigantic carnat,o imensitate de tortulet si mai stiu eu ce ale locuri cu zane si printisori,toate pentru ca Micul Paris sa intre in cartea recordurilor.Ar fi de admirat toata povestea asta daca prin Bucuresti nu s-ar fatai cateva zeci de gasti de maidanezi,sute de copii orfani sau trimisi la cersit si abuzati,milioane de gropi si gropite si gropoaie.
Acuma...daca n-om reusi cu carnatul macar sa introducem o noua categorie in Guinness Book:Orasul cu cele mai multe gropi si cu cel mai aglomerat trafic.

P.S,:D-le Oprescu,eu ca cetatean care n-am avut drept de vot la momentu alegerii dumitale,inca astept autostrada aia suspendata.Si sa dea domnu sa mananci din frisca de pe tort pana ...si din carnatu ala...

promisiuni,i m more then what you made of me...

Sunt un om normal,cu vise,cu ambitii,cu excese,cu vicii,cu complexe,cu amintiri,cu dureri,cu promisiuni,cu neputinte,cu frustrari,cu stari de saturatie si angoasa.M-am pierdut undeva pe drum,n-am fost mereu asa cum sunt azi.Eram un copil cald,ambitios,traiam cu demnitate si cu bucuria ca exista clipa si exist eu.Azi mi-am schimbat si drumul si pasiunile.Copilaria mea n-a fost cea mai de povesti,nu cea mai stralucita,adolescenta a fost de-a dreptultragica . Ce-mi amintesc din copilarie e ce mi-a zis bunicul meu ,care e imobilizat la pat de 11 ani,:Sa nu lasi pe nimeni niciodata sa te faca sa plangi! I-am promis cu o privire sinu mi-am respectat niciodata promisiunea.Mi-am dorit intotdeauna sa fii stiut sa cant la chiatara,la pian,sa joc teatru pe o scena reala...am ajuns doar sa joc teatru uneori de dragul scenei sociale,sa le cant viselor mele in struna pentru a nu le ucide.Candva ma jucam cu boabe de fasole si cu rosii crude,cu pietricele si cu zapada...azi ma joc cu frustrarea,cu privirea,cu bricheta...Candva eram un autoportret in fiece oglinda,acum oglinda s-a spart si n-am gasit ambitia nici macar sa cumpar alta.Candva aveam principii,candva ma visam peste un deceniu...acum nu vad mai departe de maine...si zidul asta imi ingradeste viata.Egoista am fost mereu..dar intre timp am capatat si frustrarea aia egoista ca intotdeauna cineva e bun,si din pacate e mai bun la milimetru iardiferenta asta geometrica se datoreaza mie...In fiecare seara inainte sa adorm in jur ca o sa schimb ceva dar intotdeauna am senzatia ca e timp sa fac asta , atata timp...Dar daca nu e timp?Dar daca ar trebui sa schimb cartile acum...daca ar trebui sa mi vad mai intai eul,sa mi consult ce a mai ramas din puzzelul supravietuirii.Daca am pozat prea mult in victima,daca am trasat tragedii si nu pe foi si pentru a se juca pe o scena reala?Intotdeauna spunem :de maine,de luni,de luna viitoare,din ianuarie....dar daca am spune chiar din minutul urmator?Daca poate acum am realizat ca sunt mai mult decat au facut oamenii din mine?Daca fiecare om ce m-a tradat,ce m-am mintit,fiecare om pe care l-am iubit,fiecare omde care m-am indragostit...nu a facut-o pentru a ma imbolnavii de starea aia pat-via-bricheta-via-scrumiera-via-tv-via-pat,ci a facut-o pentru a ma face mai puternica?!?Nu vreau sa am ridurile neputintei pe fata peste decenii pentru ca nu mi-am implinit visele.Poate ca daca tot as vrea riduri ar trebui sa nu mai folosesc farduri bune.Asadar...poate ca o sa continuu sa ma indragostesc de persoane neadecvate,poate o sa continui sa tot dau sanse...dar am sa-mi dau mie sansa suprema.Nu-mi cumpar o viata noua pe care am gasit-o la reduceri...ci imi construiesc o viata noua..cu living...si cu toate cele..in curand si cu pom de Craciun,pentru ca o datorez mie si o mai datorez unor persoane(2).