glas de mure

as vrea sa fiu aer ,sa simt materia cum se rasfrange prin mine,sa aud vantul si ploaia…sa fiu clona perfecta a tuturor pustiurilor,a tuturor iubirilor,sa fiu fabrica din care ies lacrimile ambalate sub forma de zambete ,sa fiu o bucatica de vata de zahar pe care un copil o mananca incet si molcom,sa fiu zmeul care a zburat prea tare si s a eliberat.Mi ar placea sa fiu melodia pe care o fata tanara o canta la pian ,as fi vrut sa fiu culoarea pe care un pictor o pune pe un tablou de iarna.Mi as dori sa fiu un exemplu de nebunie,sa fiu o uzina de vise devenite realitate ,sa ma transform intr o bomboana umpluta cu sirop de visine.As vrea sa nu mai fiu o victima,sa nu ma mai convertesc la suferinta,mi ar placea sa mi decline fericirea pe obraji,sa mi alerge zambete pe buze…sa mi rasune o melodie veche pe culoarele existentei.Mi se face dor de glasul murelor ,in plin august,de glasul globuletelor in plin decembrie..de neaua rece care mi desfigura neputina,de gramezile de portocale pe care iarna mi le dadea cadou…as vrea sa mi alerge siraguri de ploaie pe fata….intr un alt décor,departe de tot ce sunt azi….as vrea sa mor undeva langa un geam…eu si cu mine,…privind stelele care lovesc pamantul cu zapada!Si as mai vrea sa mi se usuce lacrimile pe fard ..dar sa fie lacrimi de fericire.Cand un vis se desprinde din siragul de perle al inimii mele simt cum un cutit imi taie glasul,cum neputinta de a merge mai departe imi suiera prin minte..simt un lacat ce se sparge si ma invata sa renunt la tot ce sunt…cineva m a ucis pentru a ma opri din existenta mi lenesa…azi altcineva m a renascut pentru a mi da sansa de a merge mai departe.Legaturi bolnavicioase ca revin din afundul trecutului meu imi spun ca nu valorez nimic,imi spun ca sunt un mic deseu..ce ar fi daca nu as exista daca as fi doar o pura imaginatie?ce ar fi daca noi am fi doar niste caramizi peste care ninge vopsea?