6/16/2009

Tu ai schimbat destinul


Te vad uneori cum misti apusul in poze
Cum te cobori pe geamul avionului
Si mi misti fata de pe sticla de apa
Pe o perna aproape curata
Ma urmaresti in vise
Si mi schimbi trecutul
Cu vocea ta calda si inecata in lacrimi
Si …
Acum stiu..
Pentru tine as putea sa mut stancile n rau,
Pentru tine
As culege apa marii in sticle de sticla,
Si n cutii de bere
Si-as imbutelia marea toata in zumzet de fluturi albastri
Pentru tine…am eu o lupta de dat
Ca sa vezi…ca eu…mi-am cladit viata peste ruine
m-am ridicat din cenusa
fara sa stiu ca acolo ai stat si tu
si acum urc scara vietii…fara tine
caci destinul n-a mai vrut duete

Iti multumesc ca m-ai tinut de mana cand alunecam
Ca mi-ai aratat si o alta lume
Decat cea n care ma nascusem

Iti multumesc ca mi-ai schimbat destinul
Cand nu parea sa mai fie bine ceva
Iti multumesc
Ca ai miscat leaganul suficienta vreme
Incat sa mi te amintesc mereu
Si chiar in noptile lungi de vara
Cand se prelungeste vreo ploaie
Imi amintesc ca tie
Iti sunt recunoscatoare…ca azi
Sunt om!

6 comentarii:

Lisandru Cristian spunea...

Felicitări, Ioan, ţi-a ieşit tare bine...

monica spunea...

foarte frumos "imbuteliate" ganduri!bravo!

ARIPI DE FLUTURE spunea...

frumoasa

Ioana C. spunea...

va multumesc!

Boddah spunea...

singura persoana careia trebuia intr-adevar sa ii multumesti este cea care te inspira sa scrii.chiar daca iti face bine sau rau,trebuie sa ii multumesti ca exista si ca motiveaza spiritul creator din tine!

Anonim spunea...

Felicitari!