9/04/2009
Care EU?
Pretindem că noi ne cunoaștem cel mai bine, asta poate și fiindcă trăim cu noi de când ne-am născut. Însă cum se explică acele constatări pline de uimire: N-aș fi crezut că sunt în stare de asta! Mă gândesc că ne știm pe noi cei din trecut, ne cunoaștem toate gesturile, toate mișcările, fiecare tăcere ori durere dar nu avem habar despre noi cei din viitor, despre limitele noastre, despre compromisurile pe care suntem capabili să le facem, despre toate visele pe care le părăsim...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
12 comentarii:
Asa este uneori avem sentimentul ca nu ne cunoastem deloc!! Dar poate ca de asta s-a inventat cuvantul "risc". Sa ne asumam anumite riscuri in mod calculat pentru a ne cunoaste mai bine si a capata mai multa incredere in noi.
Weekend placut!
Mama iti multumesc. Tu ce faci? Unde si cum te vei desfasura anul asta? Abia astept sa te revad.
Ai grija de tine!!!
eu nu ma cunosc deloc si ma cunosc foarte bine. asta e raspunsul.
Acel N-aș fi crezut că sunt în stare de asta! se poate explica prin înstrăinarea propriei persoane.Pur şi simplu începi să trăieşti în tine cu altcineva,de la care înveţi că nimic nu e imposibil.
Eu mă întreb şi câte din gesturi şi obişnuinţe sunt de fapt ale mele. Cred că majoritatea vin din imitaţie, comoditate, şi prea puţine din adevărata individualitate.
@mihaela: nu știu dacă de risc e vorba, poate pur și simplu de asumare.
@Iulia: ți-am scris un mail... scurt, ce-i drept! take care!
@Nabbu: cele mai multe la împrumutăm fără să ne dăm seama și trăim cu senzația că defapt sunt ale noastre
@Boddah: și defapt: nimic nu e imposibil.
@septimia: adevărat!
ceea ce demonstreaza ca suntem ca o carte deschisa pt noi insine. asa cum cunoastem lucruri noi, oameni noi, asa ne descoperim si pe noi insine incetul cu incetul.
Totul este psihologic.am sa iti explic odata care e faza.Este interesant.a
suntem plini de surprize, uneori ramanem uimiti de ce putem face
Trimiteți un comentariu