Ne serbăm cu fast ziua națională… dar dincolo de bucuria unei zile libere la început de săptămână, dincolo de grătare și gunoaie pe spațiul verde… ne suntem datori cu niște întrebări și cu niște răspunsuri… pe care ni le poate da liniștea nopții de dinainte, liniștea rememorării unei istorii zbuciumate.
Suntem un popor care și-a omorât conducătorii. Suntem un popor care și-a făcut ordine în politică cu minerii. Suntem un popor cu prejudecăți. Suntem un popor care fuge de identitatea lui. Suntem un popor care nu își cunoaște istoria tocmai fiindcă atâta vreme cât suntem în generală sau la liceu ne refugiem cu toții în geografie și sfârșim prin a nu fi în stare să ne localizăm pe hartă orașul natal. Suntem un popor care și-a exilat oamenii de valoare. Suntem un popor care îi pune într-un top al personalităților care transced istoria pe Guță și Eliade. Suntem un popor care iubește scandalul și tabloidizarea. Suntem un teritoriu ce a fost râvnit de marile imperii secole de-a rândul.
Dar suntem un popor care a dat mulți oameni de valoare, oameni apreciați mai mult dincolo de granițe decât în interior.
Iată câteva teze de la care poate ar trebui să pornim discuția despre identitatea nostră fiindcă suntem un popor care fuge de identitatea lui, de valorile lui, un popor care a încercat să copieze diferite sisteme: de la sistemul totalitar la cel democratic, dar a sfârșit prin a împrumuta ceea ce era cel mai rău în societățile de la care s-a inspirat.
Dar mi-ar plăcea ca de 1 decembrie să vorbim despre oamenii valoroși din jurul nostru, despre oamenii valoroși care ne inspiră, care au scris istorie. Mi-ar plăcea să discutăm și istorie brută pe la tv căci parcă e prea mult divertisment înregistrat pe micile ecrane.
Eu mă înclin în fața unor nume mari precum: Constantin Brâncuși, Octavian Paler, Oana Pellea, Gabi Balint,Prințesa Sturza, Amza Pellea, Camil Petrescu, Constantin Tănase, Ilie Năstase, Maria Tănase, Ștefania Vodă, Maria Lătărețu, Laura Stoica, Mihai Eminescu, Mircea Eliade, Alexandru Ioana Cuza, generalul Antonescu, Nadia Comăneci, Lucian Bute, Doroftei, micuța Picasso(Alexandra Nechita), Emil Hurezeanu, trupe precum Iris, Pheonix și Holograf, Dida Drăgan, Ștefan Hrușcă, Cristian Nemescu, și lista poate continua la nesfârșit. Avem, deci, oameni care ne-au deschis viitorul, oameni care ne pot inspira să fim mai buni, să perseverăm, să clădim frumos… dar cât de atenți suntem la talentul lor, la munca lor susținută, la modul în care ne-au predat arta de a trăi frumos?
Deși îmi e scârbă de cât de răi, de infatuați, de mediocri putem fi uneori… recunosc că îmi e dragă țara asta și îmi e drag poporul acesta atât de zbuciumat de-a lungul istoriei.
România, la mulți ani! ( La mulți ani și românilor noștri dragi de peste Prut!).
Suntem un popor care și-a omorât conducătorii. Suntem un popor care și-a făcut ordine în politică cu minerii. Suntem un popor cu prejudecăți. Suntem un popor care fuge de identitatea lui. Suntem un popor care nu își cunoaște istoria tocmai fiindcă atâta vreme cât suntem în generală sau la liceu ne refugiem cu toții în geografie și sfârșim prin a nu fi în stare să ne localizăm pe hartă orașul natal. Suntem un popor care și-a exilat oamenii de valoare. Suntem un popor care îi pune într-un top al personalităților care transced istoria pe Guță și Eliade. Suntem un popor care iubește scandalul și tabloidizarea. Suntem un teritoriu ce a fost râvnit de marile imperii secole de-a rândul.
Dar suntem un popor care a dat mulți oameni de valoare, oameni apreciați mai mult dincolo de granițe decât în interior.
Iată câteva teze de la care poate ar trebui să pornim discuția despre identitatea nostră fiindcă suntem un popor care fuge de identitatea lui, de valorile lui, un popor care a încercat să copieze diferite sisteme: de la sistemul totalitar la cel democratic, dar a sfârșit prin a împrumuta ceea ce era cel mai rău în societățile de la care s-a inspirat.
Dar mi-ar plăcea ca de 1 decembrie să vorbim despre oamenii valoroși din jurul nostru, despre oamenii valoroși care ne inspiră, care au scris istorie. Mi-ar plăcea să discutăm și istorie brută pe la tv căci parcă e prea mult divertisment înregistrat pe micile ecrane.
Eu mă înclin în fața unor nume mari precum: Constantin Brâncuși, Octavian Paler, Oana Pellea, Gabi Balint,Prințesa Sturza, Amza Pellea, Camil Petrescu, Constantin Tănase, Ilie Năstase, Maria Tănase, Ștefania Vodă, Maria Lătărețu, Laura Stoica, Mihai Eminescu, Mircea Eliade, Alexandru Ioana Cuza, generalul Antonescu, Nadia Comăneci, Lucian Bute, Doroftei, micuța Picasso(Alexandra Nechita), Emil Hurezeanu, trupe precum Iris, Pheonix și Holograf, Dida Drăgan, Ștefan Hrușcă, Cristian Nemescu, și lista poate continua la nesfârșit. Avem, deci, oameni care ne-au deschis viitorul, oameni care ne pot inspira să fim mai buni, să perseverăm, să clădim frumos… dar cât de atenți suntem la talentul lor, la munca lor susținută, la modul în care ne-au predat arta de a trăi frumos?
Deși îmi e scârbă de cât de răi, de infatuați, de mediocri putem fi uneori… recunosc că îmi e dragă țara asta și îmi e drag poporul acesta atât de zbuciumat de-a lungul istoriei.
România, la mulți ani! ( La mulți ani și românilor noștri dragi de peste Prut!).
Sursa foto: http://imagines.google.ro/
