Am adormit aseară cu mintea fugărită de amintiri dintr-un trecut pe care nu-l mai pot recupera dar în care mă simt în siguranță. Și mi-aș permite să o citez pe Cristiana(cunoscută de voi drept Bizz.u) care spunea într-o postare că în trecut te simți cel mai sigur, ″acolo nu ți se mai poate întâmpla nimic″.
Și am visat mult, poate prea mult. Am visat o întâlnire cu oameni dragi dintr-un trecut îndepărtat. Mi-am rezolvat toate frustrările, acolo, în vis. Mi-am spus toate durerile și le-am închis în virtualitatea unui timp și unui spațiu nedefinit căci nu poți lua de bun timpul dintr-un vis… chiar dacă spațiul seamăna a ceva cunoscut. M-am trezit, în schimb, cu regretul că nu le-am spus tot ceea ce scrisesem cu mintea și cu sufletul zile de-a rândul.
6 comentarii:
cred ca in vise suntem ,de cele mai multe ori ,asa cum nu putem fi in realitatea.mai curajosi,mai directi, mai frumosi etc.in vise suntem liberi de lume si de timp.
însă e bine că există consolarea de a le fi spus tot ce n-ai avut "timp" acolo,în vis.
depinde care trecut ti-l visezi... oamenii se duc si e de neinteles. e de neinteles de ce se duc si unde naibii se duc
@Claudiu: asta mă tot întreb și eu: unde naiba se duc.. și de unde tot vin oamenii noi?!
Trebuie să recunosc că visez mai mult cu ochii deschişi... De regulă dorm fără vise...
si ce doare cel mai tare? dimineata. cand realizezi ca nu mai e nimic.
Trimiteți un comentariu