11/21/2009

cubul cu gandac


Măsor cubul din mine și îmi iese cu virgulă. Am luat în calcul și posibilitatea să fie defapt un trapez dar nu cred că mai sunt capabilă să calculez ceva din el. Rămân la cub. E mai sigur.
Dar dacă într-o zi ar veni cineva la mine și mi-ar spune: Domnișoară, cubul dumneavoastră e un trapez! Ce să-i spun eu? Să-i zic să tacă? Sau să-i zic: Ia ascultă domnule… e un cub, da? și punct!

Pe pereți atârnă visele de mai demult. Aș putea să dau foile jos.. de ce să-mi amintesc ce aproape eram?

În debara am o pungă..ba nu, două, cu niște decorații de Crăciun. Mă gândeam să le scot și să le împăștii prin casă. Și mai am o cutie a amintirilor cu diverse poze și chestii. Aș putea să le scot. Ele mi-ar zice adevărul. Mi-ar spune dacă e un cub sau un trapez.
Nu vreau să știu.

Pe tavan îmi pare că au apărut dâre negre. Eu cred că le-a desenat gândacul din cub. Nu v-am spus despre el fiindcă nu locuiește aici în mod obișnuit. E uneori plecat pe la alții. E un gândac mai curvă. I-am zis eu cândva să se hotărască unde stă, că face prea multă mizerie.

Mă uit sub pat. Praf, praf, niște etichete alburii și transparente. A, uite și o foaie. Pe ea e un cub. E probabil să-l fi desenat gândacul acesta al meu. Sau poate chiar eu.
Oare o exista un muzeu al cuburilor? Nu de alta dar aș vrea să-l vizitez într-o duminică. Stați să mă ridic.. nu stau confortabil cu capul întors pe sub pat. Ziceam că mi-ar plăcea să vizitez un muzeu.. a, de cuburi. Da, și să fie multe, multe.. și să le pot eu face poze pe care apoi să le ascund sub pat.. și când vine gândacul… să nu mai știe care e cubul lui. Sau mai bine l-aș vopsi pe al meu. Nu, nu.. mie îmi place așa negru cum e el acum.

Îmi zice gândacul că astă-seară pleacă în oraș. I-am zis să nu se îmbete prea tare că mă deranjează mirosul de băutură ieftină. Să vă zic adevărul… el nu prea are bani și când rămâne în pană bea și ce e mai ieftin. Uneori stau noaptea și-l păzesc lângă wc. El vomită- eu curăț lămâile. Într- o seară a căzut în wc iar eu am tras apa din greșeală. A venit peste câteva zile murdar. Mi-a zis că s-a întâlnit și cu alți gândaci care nu mai știau drumul și m-a întrebat dacă îi primesc. I-am spus că nu. Era chiar culmea. Cubul meu e un elegant.. ce-i trebuie lui atâția intruși.
Ah, ce de minciuni spun. Nu e un elegant deloc. E o cârpa de cub. E plin de diverse chestii. Am tot promis să fac curat.. dar cum să faci curat în tine?
-va urma-

7 comentarii:

Anonim spunea...

iarta`ma ca o sa comentez cu propria mea frustrare .. dar acest post ... este dupa cum stii si tu.. pur si simplu:)...

si treaba cu-cubu. imi place de mor.

Ioana C. spunea...

@Simona: totul e pur și simplu. Până și gândacul pe care tu îl urăști deja.

monica spunea...

dinauntru!numai ca..sunt atatea de luat la mana,de sortat..incat risti sa nu termini niciodata!
frumoasa postarea ta!o sampanie pentru gandacul tau!

Boddah spunea...

să tragi apa şi aşa se vor duce departe toate greşelile şi toate regretele tale...
nu ştiu de ce şi probabil că doar mi se pare,dar ai scris altfel decât sunt eu obişnuită să scrii.

Ioana C. spunea...

@Isis: Cheers!

Ioana C. spunea...

@Sorina: da, e altfel.. nu știu de ce... și unde mai pui că are și o continuare.

ARIPI DE FLUTURE spunea...

multe intra in cub:( uneori uitam sa mai aruncam cate ceva