Giovanni Papini-Un om sfârșit

″Eu - și voi spune asta în auzul întregii lumi, fie că mă credeți sau nu-sunt doar o figură născută dintr-un vis…. Exist numai pentru că cineva mă visează, cineva care, dormind, mă vede mișcându-mă, acționând și trăind-sau, chiar acum, rostind aceste cuvinte. ″

L-am descoperit pe Giovanni Papini în ″Romanul adolescentului miop″ al lui Eliade, prin clasa a 10 a sau a 11 a. Îmi amintesc că citeam pe holurile liceului, așezată pe jos și sprijinită de calorifer. Îmi plăcea să citesc acolo.. era o liniște pe care nu o găseam acasă.
Zilele trecute am cumpărat cartea, am recitit-o cu aceași emoție… e cartea unui om care a început TOTUL dar a sfârșit prin a nu termina NIMIC.

″M-am aplecat peste lentila microscopului și ce-am văzut? Ceea ce văd zilnic cu ochiul liber… ființe mici. Într-o lume mică, înghițindu-se una pe alta. ″

″Umanitatea e o femeie care nu se lasă înduioșată decât de către cel care o adoră. ″

″Nu te poți face ascultat de către cei pe care n-ai vrut să-i asculți. Am fost străin pentru ei, iar ei nu înțeleg vorbele unui străin. Nu-l pot iubi pe cel care nu s-a mistuit din dragoste pentru ei. ″

″Dar toate au fost în zadar. Oameni, m-am apropiat de voi, dar nu vă iubesc! ″