Joyeux Noel!

Ieri o fetita de 12 ani mi-a povestit ca fratiorul ei a lasat-o sa mearga singura la magazin(pentru a cumpara niste dulciuri)doar pentru ca aceasta i-a explicat ca Mosul i-a telefonat si i-a spus ca din cauza vremii nu poate sa ajunga la noi in sat,de aceea ea trebuie sa-l astepte intr-o parte a satului.
Asta se intampla intr-un satuc,usor uitat de lume,intr-un loc in care desi nu se mai tin traditiile,oamenii continua sa aiba o naivitate,o inocenta pe care n-o vad niciodata in Bucuresti,dar la care ma intorc in fiecare an. Le doresc celor ce-i sunt acelui copil aproape sa nu-i sfarame mitul Mosului,sa-l ocroteasca pe cel mic de lenea cu care nu mai credem decat in partile materiale.
Ironic sau hazliu si eu cred,nu intr-un Mos Craciun cu o ceata de reni si de spiridusi,dar intr-un Mos care ne protejeaza,ne da sclipire,vis,dorinta...intr-o forta a binelui,intr-o caldura,intr-o generozitate gratuita ce ne facem mai solidari,mai buni,mai umani.

Craciun linistit tuturor!

glas de mure

as vrea sa fiu aer ,sa simt materia cum se rasfrange prin mine,sa aud vantul si ploaia…sa fiu clona perfecta a tuturor pustiurilor,a tuturor iubirilor,sa fiu fabrica din care ies lacrimile ambalate sub forma de zambete ,sa fiu o bucatica de vata de zahar pe care un copil o mananca incet si molcom,sa fiu zmeul care a zburat prea tare si s a eliberat.Mi ar placea sa fiu melodia pe care o fata tanara o canta la pian ,as fi vrut sa fiu culoarea pe care un pictor o pune pe un tablou de iarna.Mi as dori sa fiu un exemplu de nebunie,sa fiu o uzina de vise devenite realitate ,sa ma transform intr o bomboana umpluta cu sirop de visine.As vrea sa nu mai fiu o victima,sa nu ma mai convertesc la suferinta,mi ar placea sa mi decline fericirea pe obraji,sa mi alerge zambete pe buze…sa mi rasune o melodie veche pe culoarele existentei.Mi se face dor de glasul murelor ,in plin august,de glasul globuletelor in plin decembrie..de neaua rece care mi desfigura neputina,de gramezile de portocale pe care iarna mi le dadea cadou…as vrea sa mi alerge siraguri de ploaie pe fata….intr un alt décor,departe de tot ce sunt azi….as vrea sa mor undeva langa un geam…eu si cu mine,…privind stelele care lovesc pamantul cu zapada!Si as mai vrea sa mi se usuce lacrimile pe fard ..dar sa fie lacrimi de fericire.Cand un vis se desprinde din siragul de perle al inimii mele simt cum un cutit imi taie glasul,cum neputinta de a merge mai departe imi suiera prin minte..simt un lacat ce se sparge si ma invata sa renunt la tot ce sunt…cineva m a ucis pentru a ma opri din existenta mi lenesa…azi altcineva m a renascut pentru a mi da sansa de a merge mai departe.Legaturi bolnavicioase ca revin din afundul trecutului meu imi spun ca nu valorez nimic,imi spun ca sunt un mic deseu..ce ar fi daca nu as exista daca as fi doar o pura imaginatie?ce ar fi daca noi am fi doar niste caramizi peste care ninge vopsea?

... chrismas holiday...

i think i ll go to Boston
i think i need a new town
to leave this all behind

La fiecare sfarsit de an ne facem bilantul ultimelor 365 de zile.Anul asta constanta e esecul,neputinta...dorinta acuta de schimbare...


Un An Nou plin de liniste!

mc-ul lor

seara de sambata in bucuresti,ora 17.00 un mc destul de golut fata de alte zile,o vreme de rahat,luminite de Craciun aprinse ( Spre bucuria unora ) si cativa copii rromi de maxim 7 ani asezati la masa de vis-a-vis.
Fetita se aseaza politicos la masa,privind cu teama la unul dintre angajatii mc-ului care ii aruncase o privire de dezgust si parca de verificare,unul dintre baieti aducea tava cu atentie iar in momentul cand s-a lovit involuntar de cineva a rostit clar si extrem de respectuos:ma scuzati !
Haine lor murdare si zdrentuite nu impuneau respect si incredere dar ei erau infinit mai politicosi,mai atenti,mai respectuosi decat oricare dintre noi ceilalti.Erau infinit mai puri si mai oameni decat noi.
Daca maine ai vedea un copilas rrom pe strada cersind i-ai da 50 de bani?
Eu,i-as da acum.(pentru ca macar pentru moment nu isi cumpara tigari,nu se drogheaza)
Si pana la urma decat sa-i las bacsis vanzatoarei de la minimarket mai bine lor.

bucuresti de cartea recordurilor

Vazand ca nu are prea multe sanse cu minunata autostrada de peste blocuri,minunatul nostru primar Mr.Sorin Oprescu,s-a gandit sa faca din Bucuresti o capitala de cartea recordurilor.
Am sa fiu scurta in ceea ce priveste postul asta pentru ca deja ma scarbeste toata asa zisa politichie din tara noastra.Asadar 4000 de Mos Craciunei,92864xxx de standuri cu turta dulce,un mega-ultra-gigantic carnat,o imensitate de tortulet si mai stiu eu ce ale locuri cu zane si printisori,toate pentru ca Micul Paris sa intre in cartea recordurilor.Ar fi de admirat toata povestea asta daca prin Bucuresti nu s-ar fatai cateva zeci de gasti de maidanezi,sute de copii orfani sau trimisi la cersit si abuzati,milioane de gropi si gropite si gropoaie.
Acuma...daca n-om reusi cu carnatul macar sa introducem o noua categorie in Guinness Book:Orasul cu cele mai multe gropi si cu cel mai aglomerat trafic.

P.S,:D-le Oprescu,eu ca cetatean care n-am avut drept de vot la momentu alegerii dumitale,inca astept autostrada aia suspendata.Si sa dea domnu sa mananci din frisca de pe tort pana ...si din carnatu ala...

promisiuni,i m more then what you made of me...

Sunt un om normal,cu vise,cu ambitii,cu excese,cu vicii,cu complexe,cu amintiri,cu dureri,cu promisiuni,cu neputinte,cu frustrari,cu stari de saturatie si angoasa.M-am pierdut undeva pe drum,n-am fost mereu asa cum sunt azi.Eram un copil cald,ambitios,traiam cu demnitate si cu bucuria ca exista clipa si exist eu.Azi mi-am schimbat si drumul si pasiunile.Copilaria mea n-a fost cea mai de povesti,nu cea mai stralucita,adolescenta a fost de-a dreptultragica . Ce-mi amintesc din copilarie e ce mi-a zis bunicul meu ,care e imobilizat la pat de 11 ani,:Sa nu lasi pe nimeni niciodata sa te faca sa plangi! I-am promis cu o privire sinu mi-am respectat niciodata promisiunea.Mi-am dorit intotdeauna sa fii stiut sa cant la chiatara,la pian,sa joc teatru pe o scena reala...am ajuns doar sa joc teatru uneori de dragul scenei sociale,sa le cant viselor mele in struna pentru a nu le ucide.Candva ma jucam cu boabe de fasole si cu rosii crude,cu pietricele si cu zapada...azi ma joc cu frustrarea,cu privirea,cu bricheta...Candva eram un autoportret in fiece oglinda,acum oglinda s-a spart si n-am gasit ambitia nici macar sa cumpar alta.Candva aveam principii,candva ma visam peste un deceniu...acum nu vad mai departe de maine...si zidul asta imi ingradeste viata.Egoista am fost mereu..dar intre timp am capatat si frustrarea aia egoista ca intotdeauna cineva e bun,si din pacate e mai bun la milimetru iardiferenta asta geometrica se datoreaza mie...In fiecare seara inainte sa adorm in jur ca o sa schimb ceva dar intotdeauna am senzatia ca e timp sa fac asta , atata timp...Dar daca nu e timp?Dar daca ar trebui sa schimb cartile acum...daca ar trebui sa mi vad mai intai eul,sa mi consult ce a mai ramas din puzzelul supravietuirii.Daca am pozat prea mult in victima,daca am trasat tragedii si nu pe foi si pentru a se juca pe o scena reala?Intotdeauna spunem :de maine,de luni,de luna viitoare,din ianuarie....dar daca am spune chiar din minutul urmator?Daca poate acum am realizat ca sunt mai mult decat au facut oamenii din mine?Daca fiecare om ce m-a tradat,ce m-am mintit,fiecare om pe care l-am iubit,fiecare omde care m-am indragostit...nu a facut-o pentru a ma imbolnavii de starea aia pat-via-bricheta-via-scrumiera-via-tv-via-pat,ci a facut-o pentru a ma face mai puternica?!?Nu vreau sa am ridurile neputintei pe fata peste decenii pentru ca nu mi-am implinit visele.Poate ca daca tot as vrea riduri ar trebui sa nu mai folosesc farduri bune.Asadar...poate ca o sa continuu sa ma indragostesc de persoane neadecvate,poate o sa continui sa tot dau sanse...dar am sa-mi dau mie sansa suprema.Nu-mi cumpar o viata noua pe care am gasit-o la reduceri...ci imi construiesc o viata noua..cu living...si cu toate cele..in curand si cu pom de Craciun,pentru ca o datorez mie si o mai datorez unor persoane(2).

decembrie in suflet

Miroase a lamaie,a portocale,a ciocolata,a lapte prins...e atat de ceata si atat de curat...
E decembrie...
atat de curat,atat de inocent incat e impotriva firii sa ne mai murdarim cu toate mizeriile,cu toate barfele,cu invidie si ipocrizie,cu infatuare,cu misoginism.
Macar zilele astea sa fim altfel.Nu spun mai buni,pentru ca nu-mi place termenul si nici nu cred ca ne putem schimba asa de dragul artei.Dar putem simti diferit,ne putem pleca fruntea rusinati,ca niste copii,in fata puritatii pe care natura ne-o impune.
Iar daca va aduceti aminte si de oamenii care sunt inchisi intr-un trup bolnav ori sunt alungati departe de linistea unui camin,de linistea unei familii nu ezitati sa le aduceti un zambet pe buze cu un fapt cat de mic.Lucrurile care unora din noi li se par minuscule pentru alti sunt universul insasi.
Sa aveti un decembrie linistit si cald!

eu cu cine votez?

intr-o tara in care un tanar isi cere eutanasierea,o fata de 21 de ani a stat imobilizata la pat 18 ani intr-un sat din fundul Moldovei,intr-o tara in care batrani care au muncit o viata au pensie de 40 de ron,cateva zeci de persoane publice vin sa ne explice ca daca ii bagam in Parlament ne vor schimba trotuarul cu locuri de joaca,ne vor consolida blocurile si ne schimba modul de amenajare al pietelor...ne promit lucruri de primari,ne jecmanesc de libertatea unui sfarsit de zi linistit la Tv , ne omoara visele prin incapacitate.
Si totusi am sa merg la vot pe 30 noiembrie,am sa votez prima oara si nu pentru ca mai cred ca se poate schimba ceva ci pentru ca imi place sa urmez regulile.Ma gandesc ca daca eu care n-am votat niciodata am strans atata scarba si dezgust fata de clasa politica oare cum s-or simti cei care au votat de cel putin 30 de ori.
Si apoi nu cred ca mai exista vreun om care sa creada cu adevarat ca se mai schimba ceva.Se schimba doar conturile parlamentarilor,partenerii lor si poate,eventual,masinile si vilele.In rest,oamenii ca ei de pe Marte vor continua sa manance ficat de rata cu nu mai stiu ce,vor conduce decapotabile,vor avea 50 de carti de credit si intotdeauna ceva de promis.
Daca ei nu ne pot indeplini noua visele,macar noi sa facem o fapta buna in post si sa ne fie mila de ei.Sa-i votam in concluzie.
Tu mergi la vot?

traseuri de weekend

De regula nu gasesc obiecte in propria-mi casa,gasesc doar strictul necesar:patul,scrumiera,bricheta,patul,calculatorul,telefoanele,cada,trusa de machiaj si eventual frigiderul.Uneori fac excursii luxoase,care ma costa energia ultimelor ore petrecute in liniste,numarand fisurile de pe tavan si numarand cartile din biblioteca,:pat-calculator-scrumiera-tv-scrumiera-pat.Si ma arunc in pat,rasufland usurata.
Le-as numi zile goale,zile de weekend,in care ma gandesc cu teama ca a doua zi va trebui sa ies din casa,sa ma incurc in troieni de oameni inutili,care imi vor povesti telenovela ultimelor zile,va trebui sa le zambesc,sa le raspuns ceva,ca doar asa e politicos.Doar ca de multe ori as arunca si politetea si bunul simt la gunoi si as trece pasiva.Vorba lui Cristian Tudor Popescu:fiecare e izolat in propriul rahat personal.Si mai bine am ramane fiecare acolo sa-i tina de cald,nu de alta dar s-ar putea sa mirosim al dracului de rau daca mai insiram si prin jur.

visele noastre se implinesc cand....?!?

”Nu Dumnezeu ne rezolva angoasele,frustrarile,lipsa de perspectiva,lenea,ci mai degraba subconstientul nostru,bine certat de constient,de aceea ceea ce a mai ramas intreg din noi dupa ce ne-am rupt viata in bucati utile doar pentru a completa puzze-ul supravietuirii. Pune-ti o dorinta si roaga-te la tine!”.(Mihaela Radulescu-Despre lucrurile simple)

E poate unul dintre cele mai frumoase indemnuri scrise.E un fel de crez,de poezioara,pe care mi-o spun ori de cate ori simt ca ceva din mine nu mai functioneaza la forma maxima.Si atunci mobilizarea vine de la sine...uneori,ce-i drept!:)
Dar am invatat ca e bine sa te mai opresti din cand in cand la o mica sueta cu tine,sa-ti vorbesti,sa-ti reprosezi,sa te lauzi si apoi sa pornesti din nou.
Ce mi se pare mai important e ca visele noastre,adunate din copilarie pana la un anumit moment,sunt tot acolo indiferent cat ne-am schimba noi,indiferent cat ne-ar transforma viata cu toate ale...poate candva ne vom gasit timp sa ni le indeplinim,asta daca nu vrem sa ne numaram ridurile esecurilor pe chip.
Cine sta in calea noastra si a visului?Doar noi.
Poate de aici taria pe care o gasesc multi,la diverse varste de a-si implini visurile din copilarie...
(O batrana de 64 de ani e boboaca la liceu-intreaga viata si-a dorit sa-si termine studiile...)
Tie ce vis o sa-ti ramana neimplinit?Sau poate ca ai rabdare sa-ti pozitionezi ambitia corect in grila existentei....

balul bobocilor neculce 2008

i

am stat departe departe de net in ultima vreme...asta nu numai pentru ca a mea rabla tehnologica s-a stricat ci si pentru ca impreuna cu inca vreo 12 oameni am organizat Balul Bobocilor.

Parca ieri eram boboaca si acuma le organizez lor balul.Ca sa n-o mai lungesc cu sentimentalisme si va zic ca ne a iesit nesperat de bine,va las cu cateva pozulicile cu cateva din perechile de la miss si mister...

si de maine chiar revin cu postarile-mi obisnuite critice ori lirice:)))