Pune-ti o dorinta si roaga-te la tine!

Cine ar putea sa ne impuna sa nu ne realizam visele,sa nu ne indeplinim dorintele la care ne gandim uneori pe furis rusinati ?Si cine poate sa taie cordonul ombilical dintre noi si visele? Fiecare dintre noi planuieste ceva pe ascuns,gandindu-se cu ardoare la ce si-ar dori sa faca peste o zi,peste 1 an,peste 20 de ani,fiecare avem tot soiul de vise pe care ni le naruim nu fiindca n-am dispune de resurse materiale ori fizice ci pur si simplu ca nu stim sa negociem cu noi.Ar trebui sa stim pana unde putem merge cu pofta de viata,cu nesimtirea,cu vointa,cu munca,cu sacrificiul,trebuie sa ne pozitionam corect ambitia in grila existentei si apoi poate ca lucrurile merg de la sine. In ceea ce ma priveste singurul regret pe care il am e ca niciodata nu sunt capabila sa renunt la ceilalti pentru mine,niciodata nu ma mobilizez atunci cand e necesar ci doar atunci cand totul e gratis,cand nu le pasa prea multora de conseciente.In rest,in majoritatea situatiilor in care ar trebui sa demonstrez nu ma pot mobiliza. Nimeni in afara de noi in sta in calea visului,a dorintei.Nimeni in afara de noi nu poate sa duca la capat ceea ce simtim,ceea ce visam,ceea ce vrem sa devenim sau sa facem peste o ora,peste o saptamana,peste un deceniu. Pune-ti o dorinta si roaga-te la tine! Poate peste ani visele ni se vor intalni si ne vor hartui , si ne vor blama,si ne vor acuza.Nu vreau sa ma intalnesc peste ani cu visele mele naruite si sa le explic la o cafea de ce am renuntat. Poate ca mai fac totusi un ultim sacrificiu...desi intotdeauna zicem ultima tigara,ultimul pahar,ultima minciuna....dar dupa asta o sa incerc sa ma tin macar o data de autopromisiunile pe care mi le-am insusit. Ai o secunda sa ti masori visul,sa-l creionezi,sa-l mirosi...ce decizi :il ucizi sau il implinesti? Pune-ti o dorinta si roaga-te la tine!

de-a optionalul comunist

In 2003,Ion Iliescu recunoastea ca a fost holocaust in Romania(nu comentez motivele sau notiunile sale istorice,politica e oricum un domeniu rece si haotic).In 2007-2008 in licee,clasele a 11 a de la uman(sau ma rog limbi straine) studiau un manual imens,aproape cat Biblia(ca doar de acolo vine religia) editat sub "ocrotirea" si "indrumarea" si etc. etc. Institului X al evreilor,si Y Fundatie etc. in care se prezenta cronologic o istorie si o varianta impusa , caci puterea mondiala face istoria si politicul bate pana si cea mai a dracului democratie.Desigur cei mai multi dintre elevi au ramas exact cu parerea subiectiva a autorilor,cum ca germanii au fost niste criminali nenorociti iar evreii au fost persecutati inca inainte de a aparea ca popor(stim asta din surse istorice exprimate cu ajutorul unei particule ce a luat parte la Bing Bang).Nimeni nu neaga crimele,distriminarile si starea de control care au fost exercitate asupra evreilor dar hiperbolele au un loc absolut atragator in poezii ori povestioare . Anul asta studiem Istoria Integrarii Europene. La anul cei cu 1 an mai mici studiaza Istoria comunismului din Romania.Dar in loc sa i intrebe pe ei daca le pasa,daca vor sa studieze asa ceva ... inspectorii,ziaristii,profesorii au venit tot la noi astia care ne jucam de-a optionalul de 12 ani ,ca abia acum sa aflam ca nu noi il alegem,ca el pica singur din traista politichiei,a inspectoratului, a conducerii scoli...dar optionalul e optional...ca doar de aceea e impus!Revolta mea in ceea ce priveste optionalul asta despre comunism apare din modul in care a fost creat,e exact imaginea unei frustrari,unui dicton politic,e un afron adus trecutului,asa cum o fi fost el cu bune sau rele...si daca tot ne numim fiinte rationale ar trebui sa avem sansa de a judeca noi insine istoria.Pe scurt un sir indian de oameni doreau sa stie ce parere avem noi , o cls. de a12 a dintr un lic.bucurestean despre introducerea unui curs optional despre comunismul din Romania.Si am dezbatut-mai cu tipete,mai cu calm...pana una alta s-a aprobat optionalul,oricum s-ar fi aprobat cu sau fara acordul nostru ca doar e optional si repet un optional e optional ca doar deasta e impus!:) Si apoi...imi e mila de ziaristii din Romania care din niste amarate de fraze ale unor elevi de cls. a12 a au scris niste mizerii si niste interpretari absolut puerile in ziarul Evenimentul Zilei.Din fericire m-am lamurit de mult cum stam la capitolul presa. Daca n ati inteles nimic din ce am scris e de vina bucuria mea nemarginita ca fac parte din "prima generatie nascuta in libertate",pentru care fericirea nu inseamna" a manca o bucata de carne dupa ce ai stat ore in sir la coada"ca sa-l citez pe Marian Oprea , cel care a prefatat cursul de optionell. Acuma dragi tovarasi si preteni elevi la uman , in cls. a11 a, sa nu dati vina pe noi dar veti face la anul un curs deosebit...veti invata sa injurati elevat istoria si sistemul...un sistem pe care nu l ati trait dar vi l explica altii subiectiv si bolnavicios...ca tot ce e in Romanica asta de .... stiti voi!

incoerenta/aproape iarna

E aproape iarna si o furnica inghetata mi se urca pe geana insangerata.E atat de fragila,de rece,de mica incat imi aminteste de…departe…de undeva…
E aproape iarna si miroase a brad,a lamaie rasa,a portocale,a colinde….dar asta nu aici…asta undeva in vis…in visele copilariei…atat de departe incat am senzatia ca logic ar fi sa mor maine….ca am trait destul….si ca n are niciun rost frisca,compasiunea,rabdarea in toata povestea asta…

ma surprind efectiv neefiind in stare sa expun un punct de vedere coerent,ma suprind neputincioasa in a scrie(si pana la urma scrisul si tigarile au fost singurele lucruri care nu m au lasat prada mie in noptile lungi si albe),in a ma exprima.Inchid fereastra unui blog pentru ca efectiv nu ma pot exprima coerent.Apoi inchid si wordul in care alcatuiam un studiu de caz despre fronda interbelica in literatura. Si probabil am sa inchid si pagina asta de blog pentru ca nu ma simt in stare sa vorbesc in scris. Viata mea s a schimbat atat de tare,atat de bolnavicios in ultima vreme,incat nu fac altceva decat sa ma tarasc de la pat la cafea la bricheta pironita pe pachetul de tigari si inapoi la pat,la visele mele.... e vremea incoerentei si vreau sa ma tratez de boala asta.... probabil am sa dorm...:)

telefon de 2 jumate noaptea

Deobicei nu mi tin telefonul pe silentios noaptea ,asta ca sa pot auzi daca suna cineva ca si-a rupt o unghie,ca s-a inecat cu un mar sau pur si simplu cineva care are o problema reala. Azi noapte l-am pus pe silentios pentru ca am avut o ultima saptamana absolut criminala si intentionam sa nu ma dau jos din pat pana la 12 a doar zi.Am adormit pe la 12 juma si probabil tocmai cand visam si eu vreo insula superba,cu soare sau mai stiu eu ce, silentiosul meu mobil vibra in ultimul hal pe masa.Pana am realizat ce se intamplat si am reusit totusi sa l iau de pe masa am vazut ca era "numar privat"si ora 2:34. Am raspuns totusi nedandu mi seama ca vocea oricum ma lasase.Si deodata o tipa intre 20-30 de ani incepe sa vorbeasca cu 300 la ora cu un accent moldovenesc ori ardelenesc(la ora aia oricum nu mi as fi putut da seama):"fa,umbli cu barbatu-miu,acum e cu la tine,cu tine in pat?"(am incercat sa citez cu precizie dar nu prea mi-a iesit).Nici n-am lasat o sa si termine putinele idei fixe caci i am inchis in nas.Realizasem ca era 2 jumate,ca sunt prea adormita ca sa port o conversatie(nici macar una civilizata cu atat mai putin una vulgara)si am continuat sa mi vad de somnul meu.Mobilul continua sa vibreze pe masa ... si eu sa dorm.:))))) Ce rau imi pare ca nu m a prins treaza ... am si eu accent de moldoveanca atunci cand vriau si cand alti se baga in viata mia. Altfel as putea sa cred ca a poate era o persoana care pur si simplu gresise numarul din pura disperare ca sotul o inseala.Poate o fi avut un copil in brate care a muscat o de san ori poate vreo factura neplatita cu lunile.Poate ca l o fi iubit si o durea infidelitatea lui. Dar poate ca a fost o gluma ieftina...facuta de oameni care n au nici macar cea mai mica treaba cu comediile adevarate. Si cu toate astea am surprins indiferenta mea fata de ambele situatii,am pierdut umanitatea din mine...nici macar nu mi pasa daca a fost o femeie disperata ca sotul nu i a mai ajuns acasa...si nici macar nu m am enervat ca cineva mi a facut o gluma.Desi vocea imi parea atat de cunoscuta.... Imi e indiferent.... prin indiferenta cultivata zilnic mi am ucis sufletul.... p.s.cine a inventat numaru' privat??:)))

prietenii....

Amicitiile nu se intretin la o bere,la o iesire in oras,la o zilnica convietuire deprimanta.Exact oamenii la care nu te asteptai a fie acolo se comporta extraordinar,iti sunt aproape..probabil apoi se indeparteaza si vegheaza de undeva din departare..si tocmai deasta se numesc prieteni.
Poate ca adesea uitam de ei doar pentru ca dezgustul ca ceilalti,cei pe care i am crezut a fi mai aproape ne au dezamagit,poate ca interesele si egoismul lor au fost mai bine pozitionate in grila ambitiei.Dar eu fac o simulare cu mine insami:imi propun sa le dau o atentie mai mare acelora dintai care au fost acolo fara vreo obligatie,fara vreun soi de egoism sau altruism fals,incerc sa ma intorc cu aceeasi loialitate fata de ei.
Prietenii poate ca sunt singurul lucru real pe care ne putem baza in ceea ce priveste lumea cu toate ale ei.
Prietenii?!?Care prieteni,ma veti intreba?
Poate nu sunt ei asa multi si poate nici nu i cunoastem pe toti.Viata iti redescopera traseul ei aruncandu ti in cale tipuri umane diferite.Depinde si de tine cum stii sa alegi si cum stii sa te comporti...Apoi si in prietenii e valabila sintagma:ce e prea mult strica!Poate ca daca ai mai inchide telefonul cateva ore,daca ai mai renunta la toate sucurile in oras,la toate cluburile,la toate party-urile ar ramane mai multi prieteni adevarati sau poate s ar selecta mai clar,mai vizibil,mai consecvent.

de cand m am maritat cu gandul

Cand ating geamul cu irisul flamand Miros a tine Si a fir de iarba uscata Si marea toata pe buze o port De cand m-am maritat cu gandul Ca n am sa te mai am vreodat’ Si poate ca nici din timus n am clintit Cand tu te ai ridicat Din palma mea uscata Si poate astazi marea pe buze toata o port De cand m am maritat cu gandul Ca n am sa te mai am vreodat’ Si poate din gramada de vertebre Azi s au ridicat doar cei ce tipa Cu puterea trecutului bolnav Ca vezi doamne Marea toata pe buze o port De cand m am maritat cu gandul Ca n am sa te mai am vreodat’ Da cine aici in ghena iernii mai are timp sa I auda Ca vezi doamne Marea toata pe buze o port De cand m am maritat cu gandul Ca n am sa te mai am vreodat’

kill him

omoara copilul din tine! poate femeia iubeste altfel! mai clar mai analitic.

shame on you if you fool me once - shame on me if you fool me twice

Sincer nu stiu daca te invata la gradinita sau in vreun pub cum sa minti frumos sau daca te nasti cu asta dar ce ar trebui sa stim e ca uneori oamenii nu sunt atat de creduli si infantili incat sa mai creada in prostii de duzina ascunse sub limbaj de cartier.
Sarcasmul si cinismul sunt mult mai clasice si mai la moda pentru cei inteligenti,cu simtul umorului dezvoltat.

Altfel,daca vrei sa ramai un ignorant,mediocru,fara scrupule s-ar putea sa ti fie okay,depinde de lumea pe care o alegi.

Daca mami sau tati ti au pus suzeta de aur si biberon cu cristale in ultra caruciorul tau muzical n ai niciun merit!

Aaaa si cred ca stii deja ca prostia si mitocania n au limite!:)

prin mine...

undeva la granita dintre tine si mine,undeva langa bratul meu stang si ochiul tau drept,undeva intre buze si gand...s-a stins refrenul din gheata aruncata pe razatoarea murdara de carne...atunci , demult cand inca mai imi piveai gleznele,cand inca imi mai mangaiai parul,cand aveam momente de sclipire,cand alergai de la tine la mine impiedicandu-te si ridicandu-te cu chipul ravasit de emotie,cand imi cantai la pian seara,cand imi aduceai trandafiri,ghiocei si lalele negre,cand inca nu plecasesi....cand inca erai si puteam conta pe asta... a ramas rujul pe camasa...si gandul,si amintirea,si rugina...si eu....si jur ca nu am invatat inca sa traiesc altfel,jur ca in disperarea mea te mai caut uneori cand ma demachez,cand imi asez colierul,cand imi strang parul...cand sterg praful de pe pian...jur ca te caut-in mine,pe strada,prin ventriculul drept,prin artere,prin mine,prin vant,prin mine,prin noapte,prin teancul de foi,prin mine,prin teatrul golit ,pe scena trista,prin tablouri,prin grafica,prin mine....si strig....prin globuletele din decembrie,prin ghirlande,printre cd-uri de colinde,printre fulgi,pe panouri publicitare...prin mine....prin mine....

e dimineata-in alta viata

E dimineata in alta viata…si ceasul poate nu mai suna,si poate nicaieri nu e mai bine ca acolo,poate oamenii mananca paine calda cu gem de visine si poate…un porumbel isi naste lacrimile pe obrajii lor bronzati…e dimineata undeva…acolo unde au mai ramas oameni…e dimineata candva…cand omul…nu exista…si roua isi canta ruga…acum ne ridicam ochii spre cer si ne ploua pe ochi , ne indreptam spre divinitate cu toata forta noastra…si totusi nu ea ne rezolva angoasele,incapacitatea,lipsa de perspectiva…. Dar timplul trece oricum fara noi si totul se naste si moare si se reincarneaza iar si iar…. La mine e o seara linistita de octombrie bolnav.Nicicand vremea n-a lovit mai tare,mai sfasietor ca toamna asta,nicicand n-a uscat apa de pe buze cu fiecare amintire,cu fiecare trecut.Tigara se fumeaza singura pe scrumiera plina,nicotina din mine a atins gradul maxim de suportabilitate. Telefonul a tacut de secole si doar cate un ton de ocupat mai adorme pe genele mele. Azi am hotarat sa-mi intalnesc trecutul.Am avut intalnire cu el la 16.00.N-a intarziat,s-a asezat obosit langa mine,tarsindu-si pantofii prafuiti si rupti,s-a asezat cocosat pe scaunul din lemn palid si a bajbait in pachetul meu de tigari.Nu stiam ca fumeaza,i-am intins bricheta insipid. -Nu,mersi.Vroiam sa vad cate mai ai! Ne-am privit cateva clipe cronometrati de ceasul mic din perete.N-a intrebat,n-a reprosat…cine doar a bajbait ceva anost de parca ar fi zis: -De ce vroiai sa ma vezi? L-am privit cu furia omului care nu si-a implinit nici macar jumatate din vise,nici macar nu stie ce visa cand plamadea din plastelina diverse figurine.M-am ridicat si m-am asezat in oglinda continuand sa-l privesc prin geamul murdarit de ruj.Vroiam cu atata sete sa vad ce am fost si ce am ajuns.Dar el era faptele mele,era gandurile mele,era viata mea adunata intr-o fiinta inchisa in puscaria neputintei,fara perspectiva … nu era nici pe departe fata mea,sufletul meu trecut. -Ai decorat frumos viitorul cu vise,cu ambitii… data viitoare o sa ai mai multa ura cand ai sa ma chemi…ai sa ai mai multe riduri neimplinite,o sa fii mai frustrata . -Sau poate n-am sa te mai chem! -Oh,ba ai sa ma chemi.N-ai rezista sa nu gasesti vinovati!Vinovati…pentru ca tu n-ai putut sa devii…ceva ce poate ai fi meritat.Nu eu iti rezolv angoasele,nu eu frustrarile…nici macar divinitatea…Ea e vinovata doar pentru ca ne arata cealalta fata a noastra,fata care poate sa devina….sa se transforme.Ambitii nu vin din trecut,vin din tine… din tine viitor si trecut si prezent in cocketeilul existentei. S-a ridicat si a plecat lasand o urma trista pe cana golita de cafea preamatur. La ora 16.00 –intalnire cu trecutul meu…poate mai bine….ma chemam pe mine…. Poate ca…am atatea vise si atatea riduri la un loc pe cate posibilitati de a fi. Poate ca…daca nu ma mobilizez acum…n-am sa sterg niciodata regretele si ele or sa curga lin …si vazaitul lor ma cutremura…si fosnetul lor noaptea la geam imi…cutreiera gandul…si ceasul bate de 2,de 3…de dimineata. Buna dimineata mie! Pune ti o dorinta si roaga te la tine!