e dimineata-in alta viata

E dimineata in alta viata…si ceasul poate nu mai suna,si poate nicaieri nu e mai bine ca acolo,poate oamenii mananca paine calda cu gem de visine si poate…un porumbel isi naste lacrimile pe obrajii lor bronzati…e dimineata undeva…acolo unde au mai ramas oameni…e dimineata candva…cand omul…nu exista…si roua isi canta ruga…acum ne ridicam ochii spre cer si ne ploua pe ochi , ne indreptam spre divinitate cu toata forta noastra…si totusi nu ea ne rezolva angoasele,incapacitatea,lipsa de perspectiva…. Dar timplul trece oricum fara noi si totul se naste si moare si se reincarneaza iar si iar…. La mine e o seara linistita de octombrie bolnav.Nicicand vremea n-a lovit mai tare,mai sfasietor ca toamna asta,nicicand n-a uscat apa de pe buze cu fiecare amintire,cu fiecare trecut.Tigara se fumeaza singura pe scrumiera plina,nicotina din mine a atins gradul maxim de suportabilitate. Telefonul a tacut de secole si doar cate un ton de ocupat mai adorme pe genele mele. Azi am hotarat sa-mi intalnesc trecutul.Am avut intalnire cu el la 16.00.N-a intarziat,s-a asezat obosit langa mine,tarsindu-si pantofii prafuiti si rupti,s-a asezat cocosat pe scaunul din lemn palid si a bajbait in pachetul meu de tigari.Nu stiam ca fumeaza,i-am intins bricheta insipid. -Nu,mersi.Vroiam sa vad cate mai ai! Ne-am privit cateva clipe cronometrati de ceasul mic din perete.N-a intrebat,n-a reprosat…cine doar a bajbait ceva anost de parca ar fi zis: -De ce vroiai sa ma vezi? L-am privit cu furia omului care nu si-a implinit nici macar jumatate din vise,nici macar nu stie ce visa cand plamadea din plastelina diverse figurine.M-am ridicat si m-am asezat in oglinda continuand sa-l privesc prin geamul murdarit de ruj.Vroiam cu atata sete sa vad ce am fost si ce am ajuns.Dar el era faptele mele,era gandurile mele,era viata mea adunata intr-o fiinta inchisa in puscaria neputintei,fara perspectiva … nu era nici pe departe fata mea,sufletul meu trecut. -Ai decorat frumos viitorul cu vise,cu ambitii… data viitoare o sa ai mai multa ura cand ai sa ma chemi…ai sa ai mai multe riduri neimplinite,o sa fii mai frustrata . -Sau poate n-am sa te mai chem! -Oh,ba ai sa ma chemi.N-ai rezista sa nu gasesti vinovati!Vinovati…pentru ca tu n-ai putut sa devii…ceva ce poate ai fi meritat.Nu eu iti rezolv angoasele,nu eu frustrarile…nici macar divinitatea…Ea e vinovata doar pentru ca ne arata cealalta fata a noastra,fata care poate sa devina….sa se transforme.Ambitii nu vin din trecut,vin din tine… din tine viitor si trecut si prezent in cocketeilul existentei. S-a ridicat si a plecat lasand o urma trista pe cana golita de cafea preamatur. La ora 16.00 –intalnire cu trecutul meu…poate mai bine….ma chemam pe mine…. Poate ca…am atatea vise si atatea riduri la un loc pe cate posibilitati de a fi. Poate ca…daca nu ma mobilizez acum…n-am sa sterg niciodata regretele si ele or sa curga lin …si vazaitul lor ma cutremura…si fosnetul lor noaptea la geam imi…cutreiera gandul…si ceasul bate de 2,de 3…de dimineata. Buna dimineata mie! Pune ti o dorinta si roaga te la tine!