A plecat...

Bunicul a plecat.... poate spre o lume mai bună sau... cine știe... Au rămas în urma lui amintirea și durerea. A rămas imaginea unei copilării perfecte, unei lumi curate... prin pânza vremii revăd anumite secvențe... când m-a dus cu bicicleta la grădiniță și am căzut amândoi de pe ea, când ne-am culcat pe o pătură în pădure, când mă dădea în leagăn în parc, când îmi cumpăra înghețată la cornet și suc de la dozator, când mă dădea cu sania prin sat, când îmi cumpăra pufuleți, portocale, Fanta, când... , când am făcut împreună prăjituri, când... mergeam cu trenul și desenam pe geam.. și el râdea de ce antitalent eram...
recunosc că sunt norocoasă că am avut toate astea... dar încă nu pot să accept că a plecat....

i-am sărutat mâna la plecare și era rece, înfiorător de rece... am simțit și eu moartea atunci...

ce ironie-cineva a pus o pagină de ziar cu horoscopul pentru a așeza, parcă, niște lumânări..

Acolo sus dacă mă auzi... iartă-mă dacă am greșit vreodată și ... te iubesc și mi-e dor de tine, mi-e dor de mâna ta caldă și de privirea ta atât de blândă... fără tine mă simt vulnerabilă... tu erai garantul viselor mele, la brațul tău lumea părea mai simplă și mai bună... acum e doar mare, iar eu mă simt pustiită.
A plouat în ziua în care ai plecat... eu cred că îngerii au plâns...
ah....

și rescriu o poezie mai veche pe care ți-am dedicat-o:

Te vad uneori cum misti apusul in poze
Cum te cobori pe geamul avionului
Si mi misti fata de pe sticla de apa
Pe o perna aproape curata
Ma urmaresti in vise
Si mi schimbi trecutul
Cu vocea ta calda si inecata in lacrimi
Si …Acum stiu..
Pentru tine as putea sa mut stancile n rau,
Pentru tine
As culege apa marii in sticle de sticla,
Si n cutii de bere
Si-as imbutelia marea toata in zumzet de fluturi albastri
Pentru tine…am eu o lupta de dat
Ca sa vezi…ca eu…mi-am cladit viata peste ruine
m-am ridicat din cenusa
fara sa stiu ca acolo ai stat si tu
si acum urc scara vietii…fara tine
caci destinul n-a mai vrut duete…
Iti multumesc ca m-ai tinut de mana cand alunecam
Ca mi-ai aratat si o alta lume
Decat cea n care ma nascusem
Iti multumesc ca mi-ai schimbat destinul
Cand nu parea sa mai fie bine cevaIti multumesc
Ca ai miscat leaganul suficienta vreme
Incat sa mi te amintesc mereu
Si chiar in noptile lungi de vara
Cand se prelungeste vreo ploaie
Imi amintesc ca tie
Iti sunt recunoscatoare…ca azi
Sunt om!

mă simt vulnerabilă și incapabilă să merg mai departe... am senzația că dacă mai era o urmă de incocență în mine.. acum a dispărut.. iar sufletul meu s-a blocat la momentul în care sicriul a intrat în cavoul de beton... degeaba sunt atâtea flori pe mormânt și degeaba atâtea candele... pe mine mă doare vremea de afară, mă doare cerul, fie el abastru, înstelat sau cu nori, mă dor toți copilașii ce se țin de brațul solid și protector al bunicilor lor.