1/09/2010

Cadoul de la Rațiu

Simona Popescu povestește pe blogul ei ( http://simonapopescu.webs.com/ )
despre cum a apărut ziarul Cotidianul. Postarea e o mărturie tulburătoare a Simonei Popescu (mai ales dacă te leagă ceva de jurnalistică și democrație) despre oameni de valoare și oameni mediocri. articolul

″Am fost prima redactie din Romania unde toata lumea lucra pe calculator. Ne invidiau toti ziaristii. Ei se chinuiau pe masini de scris, noi lucram deja pe computere Macintosh. Lucam cot la cot cu jurnalisti de la The Guardian. Invatam sa scriem alaturi de scriitori si poeti celebri precum Nicolae Prelipceanu, Stefan Agopian, Florin Iaru, Ioan Es. Pop... sotia si fiica lui Nichita Stanescu erau colege cu noi...

M-au anuntat ca sunt angajata pe data de 31 decembrie 1990, am inceput sa lucrez inca de pe 2 ianuarie. Redactia era acasa la Ion Ratiu, in strada Armindenului. (...) iar cand ne-am mai inmultit, Ion Ratiu n-a mai suportat inghesuiala si a inchiriat o vila pentru ziar. Apoi ne-am mutat in sediul redactiei de pe langa statia de metrou Eroilor. In Armindeni, Ion Ratiu venea in redactie insotit de jurnalisti britanici. Pleca de fiecare data incantat. (...)″

Rațiu știa că esențial este să facă oameni din acei tineri care scriu la Cotidianul și nu să-i folosească la maxim:

″Pe multi dintre noi ne-a trimis la facultate. (...) Nu numai pe mine. Eram vreo zece, daca nu si mai multi, carora le platea cursurile la facultate. Ne placuse pe toti. Avea o incredere extraordinara in tineri, mereu ne spunea ca tinerii vor misca lucrurile in tara asta care va sfarsi prin a se reforma, a se moderniza.″

Dar peste ani... ziarul ce apăruse ca o minune..a dispărut... fără surprize majore.

″Cand il vad pe Cornel Nistorescu, dispus sa ingroape darul lui Ion Ratiu pentru democratia din aceasta tara, mi se face o scarba de nedescris. Calca in picioare cadoul lui Ion Ratiu pentru toti cei care au crezut in democratie sustinand ca ei ar fi detinatorii adevaratei democratii!″



Un comentariu:

Lisandru Cristian spunea...

Excelent articol... Îmi aduc aminte de Cotidianul vechi, cu acea hârtie de calitate...