1/31/2010

luna



Luna se desface în fâșii de mătase
ce se scurg pe farfurii de sticlă
și cască suav către noi
zâmbind către soarele cald

un pictor adulmecă roua
și-aruncă bucăți de pâine
primului porumbel
ce se lasă din zbor agale

iar alții ca mine
își întorc inima pe câte-o parte
o șlefuiesc
și-i dau miros de tămâie

din șemineu
curge
fumul
unei ierni

altei ierni….
poza de aici

8 comentarii:

Geanina Codita spunea...

Imaginea lunii în fâşii de mătase este minunată, iar talpa care hrăneşte porumbelul completează tabloul mirific.

Pupici geaninoşi peste normă!

Claudiu Negreu spunea...

ce semnificatie are iarna pentru tine.... "altei" ierni?

Lisandru Cristian spunea...

"din șemineu
curge
fumul
unei ierni

altei ierni…." - iar afară a şi început dansul fulgilor de nea...

ARIPI DE FLUTURE spunea...

frumoasa poezie.trimit pupici catre tine

Ioana C. spunea...

@Claudiu: mă refeream la felul în care trece timpul... fără să mai se individualizeze nimic.

nu e nevoie de nume spunea...

iarna altuia

Dissolved Girl spunea...

frumos:) chiar am putut sa vizualizez ce'ai scris...

ramai treaz spunea...

daca cristian lisandru si-a ales cateva versuri, permite-mi sa imi aleg si eu :P

"iar alții ca mine
își întorc inima pe câte-o parte
o șlefuiesc
și-i dau miros de tămâie"

cuvantul "inima" e unul dintre cuvintele care trebuie folosite cu mare grija atat in poezie cat si in muzica/ folosit intr-un anume context, te poate duce spre penibil, iar in altul, iti poate face cinste. de foarte putine ori te poate situa la mijloc.

felicitari. tu l-ai folosit cum trebuie si iti face cinste. :p