Îmi cumpăr cărți, cărți care fac bine atunci când te simți încurcat prin zilele negre și lungi. Când nu mai găsesc drumul, când nu mai știu care-s lucrurile care ard citesc pasaje din Paler, Cioran, Marquez, Puric și mai nou Oana Pellea. Știu că v-am mai scris fragmente din Jurnalul ei dar… e o carte care vindecă… care te împinge la meditație.
De ce aproape întotdeauna când ne fotografiem zâmbim? Aproape întotdeauna arătăm că suntem fericiți. Poate că în subconștient vrem ca imaginea noastră să rămână așa, a unor oameni fericiți.
Replică la tv: dacă există un decor, există și un regizor. Deci Dumnezeu există.
Mi-e foarte greu să trăiesc în timpul acesta pe care nu eu l-am ales, cu oamenii ăștia pe care nu eu i-am ales și în lumea asta pe care nu eu am ales-o.
Din păcate trebuie să ne luăm cu noi peste tot. Ce odihnitor ar fi să ne mai despărțim din când în când de noi.
Amintirile astea sunt ca niște animale speriate… Le e frică să iasă la lumină…. Stau acolo, în beznă, și se hrănesc din mine.
poza de pe deviant
11 comentarii:
frumos scris :)
foarte fain scrie, cred ca o sa citesc si eu
apropo de zambit la poza...eram in piata avram iancu din cluj si venisera doi prieteni din iasi in vizita. fata era putin suparata, iar prietenu ei a zis catre noi: vreti sa vedeti ca o fac sa zambeasca? a luat aparatul, l-a indreptat catre ea si a strigat-o. in secunda urmatoare fata a zambit larg, gata de poza. subconstientul face tot
Replică la tv: dacă există un decor, există și un regizor. Deci Dumnezeu există.
Asta mi-a placut in mod special!
Oana Pellea e o geniala! N-am citit-o inca dar promit sa o fac!
te-am ascultat
mi-am cumparat jurnalul
urmeaza sa il incep dupa ce termin Viata ca o corida
Incitant...am văzut-o într-un rol la Bulandra şi am plecat cu mari dureri de cap fiindcă a ţipat pe toată durata spectacolului.
Dar se pare că scrie destul de incitant ...
Denis: da, da..știu.
orianda(alina):merită
Luca: :) să-mi spui păreri apoi.
neapărat trebuie să îl cumpăr şi eu.
foarte tare Oana Pellea.am văzut un interviu cu ea la Cărtureşti pe site în care vorbea despre ce înseamnă pentru dumneai a citi.
să spui că e ca o nevoie fiziologică nu-i puţin lucru...
sunt convinsă că merită citită,iar pasajele pe care le-ai ales tu mi-au deschis apetitul.
cand am citit cartea ,au fost o gramada in jurul meu care m-au intrebat:"despre ce e?"..Despre tot,le raspund acum.
exact la fel am patit si eu cu jurnalul oanei pellea... nu m-am putut abtine sa nu scriu pe blog de el, sa dau pasaje.
E o carte care ma doare ca o termin.. si citesc rar, cate putin, ca sa prelungesc placerea. :)
ce fain ca si tu vorbesti de ea :)
Trimiteți un comentariu