In cadrul Scolii de vara a Centrului pentru Jurnalism Independent ,pe langa munca de teren si furatul meseriei de la traineri,am avut surpriza de a-i asculta si intervieva pe Catalin Tolontan,Mirela Zeta,Petrisor Obae.Am facut si o vizita in redactia hotnews si am fost printre primii care au aflat ca Monica Iacob Ritzi urma sa demisioneze.
A fost uimitoare deschiderea lor in fata unui grup de tineri din 3 orase diferite(Craiova,Constanta si Bucuresti).Niciunul nu a plecat de la premisa ca ne este superior desi uneori s-a simtit usurinta cu care poti manipula un grup de oameni simpli atunci cand esti actrita ori jurnalist,atunci cand apari aproape zilnic la tv sau in presa,usurinta cu care ii poti ghida spre intrebari si raspunsuri pe care care le consideri favorabile.Dar privind in urma pot spune ca m-am bucurat sa descopar dincolo de asa-numitele vedete sau persoane publice niste oameni normali ca si noi,niste oameni la fel de obositi de caldura,de sistem,de griji.
Am cunoscut niste oameni pasionati de meseria lor,in ochii carora se vedea bucuria de a fi ceea ce sunt.Intreband-o pe Mirela Zeta ce i-ar fi placut sa faca in afara de teatru mi-a raspuns serioasa si sigura:Nimic.
Dincolo de sfaturi pentru meseria de jurnalist am primit si o multime de sfaturi despre viata.
Am inteles ca in lumea asta aglomerata a showbizului nu exista prietenii ci doar te stii cu ceilalti caci adevaratele prietenii dupa cum spunea si Mirela au ramas cele din studentie cand la 2 noaptea imparteau intr o camera prafuita cateva bucati de parizer, fiindca repetau vreo piesa.Insa prietenii adevarati nu se tradeaza caci desi se stiu inca de pe vremea cand erau studenti la Facultatea de Jurnalism Petrisor Obae si Catalin Tolontan nu ar scrie niciodata unul despre celalalt o stire compromitatoare pe care unul dintre ei a scapat-o la o bere.
N-am sa scriu punctual ce nu mi-a placut la ei fiindca tot la CJI am invatat sa nu scriu pe blog lucruri pe care nu le-as spune in fata oamenilor.
7/15/2009
7/13/2009
La multi ani!
Am inceput atatea scrisori cu coltul inimii,am inceput atatea ganduri cu mintea...le-am ars pe rugul dorurilor si tot nu am putut stinge amintirea...ta.
Azi, de ziua ta, vin la ceas de seara sa-ti scriu ... nu in cuvinte,nu in pagini,nu...ci doar cu sufletul...La multi ani! si intr-o zi sper sa te tin de mana si sa-ti povestesc cateva amintiri din copilaria noastra indepartata.
Sper ca iti vei aminti de mine....
La multi ani!
( nu este un text dedicat vreunei iubiri pierdute..ci unui om pe care l-am pierdut acum vreo 14 ani...ne-am pierdut in lumea asta,fiecare a fost aruncat pe drumul lui dar el ramane motivul pentru care stiu ca trebuie sa repet orice pana la durere, pana o sa obtin performata.Si incerc sa fac lucrurile cat mai bine penru ca stiu ca undeva,cineva sufera mai mult..si undeva,cineva ma va astepta intr-o zi cu soare ori cu ploaie...si poate ma va ierta.Intr-o zi o sa construiesc o lume mai buna pentru el.I-am promis in fiecare zi,in fiecare clipa.).
Azi, de ziua ta, vin la ceas de seara sa-ti scriu ... nu in cuvinte,nu in pagini,nu...ci doar cu sufletul...La multi ani! si intr-o zi sper sa te tin de mana si sa-ti povestesc cateva amintiri din copilaria noastra indepartata.
Sper ca iti vei aminti de mine....
La multi ani!
( nu este un text dedicat vreunei iubiri pierdute..ci unui om pe care l-am pierdut acum vreo 14 ani...ne-am pierdut in lumea asta,fiecare a fost aruncat pe drumul lui dar el ramane motivul pentru care stiu ca trebuie sa repet orice pana la durere, pana o sa obtin performata.Si incerc sa fac lucrurile cat mai bine penru ca stiu ca undeva,cineva sufera mai mult..si undeva,cineva ma va astepta intr-o zi cu soare ori cu ploaie...si poate ma va ierta.Intr-o zi o sa construiesc o lume mai buna pentru el.I-am promis in fiecare zi,in fiecare clipa.).
7/11/2009
O alta lume
In ultima saptamana am stat intr un spital de recuperare cu bunica mea,printre oameni care nu putem sa mearga,care nu puteau sa ajunga la paharul de apa,printre oameni care nu reuseau sa isi inghita pastilele,printre tineri de pana in 25 de ani ramasi in carutul cu rotile.Am stat de la 7 dimineata pana pe la 21-22 vreo 7 zile si am cunoscut o lume noua,o lume in care am vazut o femeie de 160 de kilograme ce suferise un atac cerebral , care nu se putea ridica decat la marginea patului si asta doar tragandu-se de o franghioara de tifon prinsa de marginea patului murdar si stramt de spital,care ajuta o batranica din patul vecin sa se ridice.A fost atat de sensibil momentul in care mainile lor s-au unit tragand cu forta una de cealalta.
A fost socant sa vezi atatia tineri cu perfuzii chinuindu-se sa se readuca la forma initiala.
Sunt profund marcata de cata solidaritate descoperi aici,de cat de important devine ca cineva sa fie acolo sa ti dea farfuria de mancare,sa-ti dea paharul de apa,de cat de frumos suna:te rog eu mult sau multumesc, aici cuvintele astea au capatat o alta dimensiune.
Am descoperit aici si medici cu daruire,am descoperit dincolo de halatul ala alb si oameni cu suflet ... si oameni. Printre oboseala si cearcane se vedea ca aproape fiecaruia de acolo ii pasa ... de la cei care faceau masajul , la cei care ii ajutau in sala de recuperare(niste oameni tineri,pana in 30 de ani , cu multa daruire si cu multa forta care reuseau sa puna in picioare oameni care nu se mai ridicasera din pat de 4 saptamani,oameni ce nu si puteau misca mainile si acum puteau sa bea apa singuri).
Desigur sistemul medical,unii medici,asistente si infirmiere,sunt la fel ca in realitatile alea sordide pe care le stim cu totii doar ca exista si o urma de mila,de pricepere , de solidaritate.
Oarecum lumea asta mi-a deschis ochii,mi-a intepenit mai bine picioarele in pamant,mi-a dat jos cateva kilograme si mi-a pus cateva cearcane ce se apropie vertiginos de gura insa a meritat experienta asta mai mult decat orice altceva pentru ca am descoperit atata solidaritate,am descoperit bucuria de a ajuta,de a vedea progresul pe zi ce trece.Pentru ca am inteles mai bine acum...
Bunica mai sta o saptamana acolo...eu insa nu o sa mai pot sta prea mult cu ea pentru ca incepe Scoala de vara a CJI(Institutul Independent de Jurnalism ) la care am fost acceptata si vin admiterile peste mine...insa cobor privirea in fata oamenilor pe care i-am cunoscut acolo...ma rusinez de cat de lasa,de lenesa , sunt in comparatie cu cei care lupta in fiecare zi pentru a putea din nou sa ridice un pahar cu apa.E o lume pe care ar trebui sa o cunoastem cu totii...
(Imi cer iertare pentru incoerenta...sunt doar extrem de obosita si cuvintele imi vin destul de molcom,insa sunt convinsa ca mesajul a ajuns acolo unde trebuia sa ajunga.).
A fost socant sa vezi atatia tineri cu perfuzii chinuindu-se sa se readuca la forma initiala.
Sunt profund marcata de cata solidaritate descoperi aici,de cat de important devine ca cineva sa fie acolo sa ti dea farfuria de mancare,sa-ti dea paharul de apa,de cat de frumos suna:te rog eu mult sau multumesc, aici cuvintele astea au capatat o alta dimensiune.
Am descoperit aici si medici cu daruire,am descoperit dincolo de halatul ala alb si oameni cu suflet ... si oameni. Printre oboseala si cearcane se vedea ca aproape fiecaruia de acolo ii pasa ... de la cei care faceau masajul , la cei care ii ajutau in sala de recuperare(niste oameni tineri,pana in 30 de ani , cu multa daruire si cu multa forta care reuseau sa puna in picioare oameni care nu se mai ridicasera din pat de 4 saptamani,oameni ce nu si puteau misca mainile si acum puteau sa bea apa singuri).
Desigur sistemul medical,unii medici,asistente si infirmiere,sunt la fel ca in realitatile alea sordide pe care le stim cu totii doar ca exista si o urma de mila,de pricepere , de solidaritate.
Oarecum lumea asta mi-a deschis ochii,mi-a intepenit mai bine picioarele in pamant,mi-a dat jos cateva kilograme si mi-a pus cateva cearcane ce se apropie vertiginos de gura insa a meritat experienta asta mai mult decat orice altceva pentru ca am descoperit atata solidaritate,am descoperit bucuria de a ajuta,de a vedea progresul pe zi ce trece.Pentru ca am inteles mai bine acum...
Bunica mai sta o saptamana acolo...eu insa nu o sa mai pot sta prea mult cu ea pentru ca incepe Scoala de vara a CJI(Institutul Independent de Jurnalism ) la care am fost acceptata si vin admiterile peste mine...insa cobor privirea in fata oamenilor pe care i-am cunoscut acolo...ma rusinez de cat de lasa,de lenesa , sunt in comparatie cu cei care lupta in fiecare zi pentru a putea din nou sa ridice un pahar cu apa.E o lume pe care ar trebui sa o cunoastem cu totii...
(Imi cer iertare pentru incoerenta...sunt doar extrem de obosita si cuvintele imi vin destul de molcom,insa sunt convinsa ca mesajul a ajuns acolo unde trebuia sa ajunga.).
7/10/2009
Culori
Rosu pe stanci si pe buze uscate
verde de noapte pe luna de jar
albastru si gri pe un cer de matase
si ochii cei negrii
de lacrimi udati
suflet de ata
si miros de paiata
toate se duc in aceeasi poveste
ca rotile aruncate pe vale
rostogolindu se pana intr o apa mai mare
caci-n inima nu-i loc de nimic mai mult
decat de-un pahar plin cu apa
sa curete sfasierea
s-auda durerea
si-apoi sa inmoaie buzele reci.
verde de noapte pe luna de jar
albastru si gri pe un cer de matase
si ochii cei negrii
de lacrimi udati
suflet de ata
si miros de paiata
toate se duc in aceeasi poveste
ca rotile aruncate pe vale
rostogolindu se pana intr o apa mai mare
caci-n inima nu-i loc de nimic mai mult
decat de-un pahar plin cu apa
sa curete sfasierea
s-auda durerea
si-apoi sa inmoaie buzele reci.
7/08/2009
a fost candva un vis...
Oglinzile-si coboara fardul
peste pleoape de pamant
nisipul se taraste-n vene
iar ochii doar clipesc incet
caci atunci cand totul se transforma-ntr-o
durere
din lacrimi
si suspine
ramane ntreg doar gandul ca a fost candva un vis
Atunci cand nu mai e loc pentru nimic
atunci cand pierzi chiar tot ce ai
si te transformi in caramizi de lut
chiar simti ca te intorci in vechiul trup
ce nu se mai misca din carusel
decat atunci cand ata se agata de cate un trecator
Atunci cand nu mai e loc pentru nimic
cobori si tu din luna
si te lovesti de o disperare
pe care
doar o umbra n noapte o mai poate adulmeca...
Atunci cand ai avut un vis
si cineva l a stins
Atunci cand ai avut un vis
si el s a stins
atunci ...
atunci...
ma rog
sa nu mai strig
macar atunci
sa am puterea sa nu mai umblu prin toate orele bolava.
Si intr o zi voi scrie cu coltul inimii
ca am avut un vis...
si el s a aburit...
pe el l au aburit...
si a...
a...
MURIT!
7/06/2009
bucurestiul navigabil
Nu stiu cum se face ca dupa fiecare ploaie Bucurestiul devine navigabil..si vezi ici colo cate un trecator stropit de toate autobuzele,cate un pom cazut...cate o strada inmuiata in tone de apa...Si mi se face rusine de rusinea celor care ne conduc ... dupa atatia ani in care am votat toate tipurile de primarasi ..nici macar unul sa nu se ocupe si de canalizari...Romania,Bucuresti,epoca de piatra.Pe sub cate un pom....cate un mamut se spala la subrat cu apa ploii.
7/05/2009
9.59
Pentru ca multi dintre cititorii blogului m-au sustinut in perioada bac ului si au dorit sa stie rezultatele am sa va spun ca media totala a fost 9.59.
Va multumesc tututor pentru sustinere!
Va multumesc tututor pentru sustinere!
7/04/2009
Intrebari surde
Se poate numi lasitate fuga de o lume in destramare?Si pot fi judecati aceia care isi cauta refugiul intr-o lume mai linistita,mai curata?
Poate fi o urma de lasitate in a iti cladi o lume mai buna pe durerile unor oameni ce nu se pot mista in cercul in care au fost trasati?
Poate fi o urma de lasitate in a iti cladi o lume mai buna pe durerile unor oameni ce nu se pot mista in cercul in care au fost trasati?
7/02/2009
fuse si se duse
S-a terminat si Bac-ul.Mi-a lasat un gust amar fiindca la fel ca si tot sistemul de invatamant din Romania incurajeaza mediocritatea si analfabetismul.Pacat.
Apoi...acum aproape ca poate sa vina vara,mai sunt admiterile si gata.Azi intentionez sa dau o fuga la biblioteca sa-mi iau 5-6 carti ca tare mi-era dor sa citesc ceva si pentru sufletul meu.
Va multumesc tuturor pentru sustinere si pentru gandurile bune din timpul examenelor.
Apoi...acum aproape ca poate sa vina vara,mai sunt admiterile si gata.Azi intentionez sa dau o fuga la biblioteca sa-mi iau 5-6 carti ca tare mi-era dor sa citesc ceva si pentru sufletul meu.
Va multumesc tuturor pentru sustinere si pentru gandurile bune din timpul examenelor.
asemanari
Badea o aseamana pe Elena Udrea cu Alina Plugaru pe blogul lui.(sustine ca e o asemanare fizica).Si mai jos ii aseaza si pe Geoana si Antonescu in asemanare cu niste domni pe care trebuie sa i cauti pe google ca sa ai o idee minora cine sunt(caci pozele alb-negru si usor decolorate cu photoshop-ul nu prea ajuta).Tot romanul care intra pe blog ramane cu limba scoasa in decolteul Alinei Plugaru apoi scoate un zambet plin de bale si-si zice-n mintea lui ca a inteles mesajul.
N-am sa comentez mesajul...si nu sunt deloc scarbita de postarea asta pentru ca Alina Plugaru nu e deloc cea pe care ziarele ne-au ambalat-o in chilotei mov cu dantela si sutiene transparente...si vorbeste mai coerent decat jumatate din duduile care se cred mari prezentatoare si stiriste.Iar Elena Udrea are un singur dezavantaj:e femeie,intr-o lume-n care barbatii invart pe degete Romania.Iar noi,dragii de noi,(asa cum zice si cantecul)nici daca ne-ar amaneta nu ne-am da seama,daca politicienii nostri ne-ar pierde la pariu...noi am continua sa mancam parizer pe marginea santierului dintr-un colt de strada si sa fluieram dupa pustoaice cu buricul gol.
.
N-am sa comentez mesajul...si nu sunt deloc scarbita de postarea asta pentru ca Alina Plugaru nu e deloc cea pe care ziarele ne-au ambalat-o in chilotei mov cu dantela si sutiene transparente...si vorbeste mai coerent decat jumatate din duduile care se cred mari prezentatoare si stiriste.Iar Elena Udrea are un singur dezavantaj:e femeie,intr-o lume-n care barbatii invart pe degete Romania.Iar noi,dragii de noi,(asa cum zice si cantecul)nici daca ne-ar amaneta nu ne-am da seama,daca politicienii nostri ne-ar pierde la pariu...noi am continua sa mancam parizer pe marginea santierului dintr-un colt de strada si sa fluieram dupa pustoaice cu buricul gol.
.
7/01/2009
apa cerului
E incredibil cum ne scad standardele in momente de criza,cu cat de putin ne multumim,la cat de putin speram…Eu..eu vreau sa ies putin in ploaie…sa ma lumineze fulgerele alea mari si in zigzag ce se astern pe cer..sa imi clatesc,mintea , sufletul , viata…sa beau putin din apa cerului.
Oamenii au plecat...nu mai e nimeni...si-mi tatuez n ploaia stigmatul singuratatii.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)