Am inceput atatea scrisori cu coltul inimii,am inceput atatea ganduri cu mintea...le-am ars pe rugul dorurilor si tot nu am putut stinge amintirea...ta.
Azi, de ziua ta, vin la ceas de seara sa-ti scriu ... nu in cuvinte,nu in pagini,nu...ci doar cu sufletul...La multi ani! si intr-o zi sper sa te tin de mana si sa-ti povestesc cateva amintiri din copilaria noastra indepartata.
Sper ca iti vei aminti de mine....
La multi ani!
( nu este un text dedicat vreunei iubiri pierdute..ci unui om pe care l-am pierdut acum vreo 14 ani...ne-am pierdut in lumea asta,fiecare a fost aruncat pe drumul lui dar el ramane motivul pentru care stiu ca trebuie sa repet orice pana la durere, pana o sa obtin performata.Si incerc sa fac lucrurile cat mai bine penru ca stiu ca undeva,cineva sufera mai mult..si undeva,cineva ma va astepta intr-o zi cu soare ori cu ploaie...si poate ma va ierta.Intr-o zi o sa construiesc o lume mai buna pentru el.I-am promis in fiecare zi,in fiecare clipa.).
17 comentarii:
foarte frumos din partea ta :)
Va sosi si vremea cind va veti reintilni si atunci veti avea multe de povestit...
"Am inceput atatea scrisori cu coltul inimii,am inceput atatea ganduri cu mintea.."
Mie fraza aceasta îmi vorbeşte de iubire, nu de o prietenie platonică...
Aproape zilnic aflu poveşti în care El o pierde pe EA şi invers.
Nu înţeleg de ce se întâmplă astfel.
Mă gândesc acum la o iubire sau mai concret la o "mare iubire".
Dacă s-a terminat înainte de a începe, înseamnă că nu a fost marea iubire, ci doar iluzia că ar fi putut fi.
Dacă era marea iubire, astăzi nu mai foloseam trecutul...
Aşa văd eu lucrurile...poate ora este de vină...
Te îmbrăţişez cu drag!
@geanina:nu e vorba nici de o prietenie platonica,nici de vreo mare iubire ci pur si simplu de o legatura de familie...uneori mai pierdem si astfel de oameni.
@whisper:cu siguranta.:)
@monkey-claudiu::)
""Am inceput atatea scrisori cu coltul inimii,am inceput atatea ganduri cu mintea..." - minunat început... Frumos text...
urasc treaba asta. si eu sunt la fel.incerc sa ma depasesc pe mine pentru el.si el promite ca peste ani va fi totul ca atunci.intre timp, il vad pe strada cu ea.stiu ca nu o iubeste, caci ma suna seara si imi spune ca ii e dor de mine.nu are incredere in nimeni.i-am ranit-o eu. si el e singurul om pe care il voi putea iubi vreodata.
comentul anterior e de la mine:)
@unshpe:nu e vorba despre o poveste de iubire..ci despre o ruda...
si n plus trebuie sa ne autodepasim pentru noi nu pentru altii...
Asta imi place la blogul tau si ma facce sa revin ori de cate ori am ocazia: scrii atat de intens, felicitari!!
cat de frumos vorbesti.si cat de greu trebuie sa fie sa repeti totul pana la durere.
@cristi:mersi:)
@boddah:e greu la inceput daca nu ai antrenament insa apoi lucrurile devin mai simple,ca un zbor...
@miha:multumesc pentru gandurile frumoase.E reciproc!:)
@Ioana
Poate dupa ce termini si tu cu aceasta experienta frumoasa ("once in a lifetime") vom vb si noi mai multe :). Sa ai grija de tine si somn linistit!
inteleg foarte bine ce spui..
ceva oarecum asemanator traiesc si eu,incep scrisori imaginare in fiecare vara..numai ca pe noi ne-a despartit moartea.oricum ei sunt in sufletele noastre.
toate bune ioana si mult succes la examene!
Un text atât de sensibil...Impresionant...Frumos.
Trimiteți un comentariu