pagini de razboi

Potecile se coboară în râu
lăsând oamenii să se înece
în timp ce stâncile se-adorm
pe margini de râpe bolnave
o muzică răsună printre scuturi.
E atâta vreme de atunci
dar parcă mai aud
sunete de răngi
parcă mai aud lancea ce mi-a curmat ventriculul
și știu că n-o să mai curgă
niciodată
atâta apă
din cer

Pe cine sa intrebi
de ce bat
atâtea clopote
n- diminețile cu soare
când luna ncetează să mai se zbată
sub stelele de lac


Despre cine să se mai știe
unde s-a ascuns de lumea asta toată

Și … ploaia ce-o să vină
abia o să aline
Urma …
Sărutului…


Eu am războiul meu cu inima
Și nu mai pot să scriu
istoria unei păci
șubrede
pe care toți o vor
Eu stiu doar că am iubit
oglinzile
și mainile
ochii
și scuturile
Eu știu că am iubit
Biserici și mormintele
Lacrimile și icoanele
Eu știu că m-am văzut în umbra unei nenorocite
de băltoace
și de atunci
nu mai gasesc nimic din tot ce a fost
și mai știu că de multe ori mă desenez
pe străzile murdare de bălegar

Mi - a fost dat
să tot lovesc cu pușca mea
în scrumul fiintei
mi-a fost dat să duc războiul ăsta
mai departe decât
caii au fugit
speriați de tunete
mi-a fost dat să te tot vad
să te tot aud…
și din războiul ăsta nu am timp să mai mă-ntorc!

sursa foto: http://flickr.com/