Rosu pe stanci si pe buze uscate
verde de noapte pe luna de jar
albastru si gri pe un cer de matase
si ochii cei negrii
de lacrimi udati
suflet de ata
si miros de paiata
toate se duc in aceeasi poveste
ca rotile aruncate pe vale
rostogolindu se pana intr o apa mai mare
caci-n inima nu-i loc de nimic mai mult
decat de-un pahar plin cu apa
sa curete sfasierea
s-auda durerea
si-apoi sa inmoaie buzele reci.
13 comentarii:
Frumos!! doar atat pot spune.
Weekend fain de tot sa ai!
"caci-n inima nu-i loc de nimic mai mult
decat de-un pahar plin cu apa
sa curete sfasierea
s-auda durerea
si-apoi sa inmoaie buzele reci" - MĂ BUCUR pentru că sunt primul care comenteazăî, fiindcă în felul acesta voi fi primul care va spune că i-a plăcut poezia foarte mult. Iar finalul m-a încântat! Felicitări, Ioana...
@miha:un week-end linistit si tie!
@cristi:tu oricum mereu ajungi primul la postarile mele:)) . multumesc.sa ai un week end linistit!
@Cristian
Se pare ca eu am fost prima :P.
@Ioana
Multumesc frumos, cred ca se anunta un weekend racoros.
O bijuterie, asta pot spune, pe care ai pus pietrele cele mai preţioase,iar in mijloc iubirea, cea mai strălucitoare .
O zi frumoasă, fată frumoasă!
Frumoase culori... amestecate cu durere... și durerea e un fel de drog, ca și fericirea...
extraordinar!
@ank:uneori un drog mai frumos as zice daca stii cum sa l folosesti.
@miha:uneori mai e nevoie si de cate umpic de racoare,ne mai curata putin (as zice).
@geanina:o zi frumoasa si tie!
@septimia::))mersi.
chiar aveam nevoie de asta 8->
foarte frumos
frumos te ai mai "jucat" cu culorile:)
Trimiteți un comentariu