Cu urechea lipită pe ziduri ascult adesea
mirosul cum fuge prin pietre.
Apoi.. mă desfac în mii de bucăți
ș-așez coaja pe mal
Nu știu dac-am ascultat vreodată o muzică mai bună
decât cea care-a curs din coaja portocalei stricate
ș-apoi, spuneți-mi voi, care muzică e așa de complicată
încât o portocală s-o cânte o singură dată?
mirosul cum fuge prin pietre.
Apoi.. mă desfac în mii de bucăți
ș-așez coaja pe mal
Nu știu dac-am ascultat vreodată o muzică mai bună
decât cea care-a curs din coaja portocalei stricate
ș-apoi, spuneți-mi voi, care muzică e așa de complicată
încât o portocală s-o cânte o singură dată?
trenul de ieri a strivit gramul de libertate
ce-l primisem în dar de la viață,
ascult cum surânde oglinda
lipită de geam.
sursa foto: http://flickr.com/
ce-l primisem în dar de la viață,
ascult cum surânde oglinda
lipită de geam.
sursa foto: http://flickr.com/
8 comentarii:
Daca dintr-o stricata portocala stoarsa se aude muzica, si din noi oamenii cand suntem storsi de lacrimi se aude o muzica.
am trecut paici NUMI PLAC PORTOCALELE imi place postu :)
Fuge mirosul printre pietre şi ascultăm pe portativul cojii de portocală melodia orange...Frumos colorată ziua...
ultimul gram de libertate mi-a fost in piept, pe nas...
cojile de potocale imi aduc aminte de un alt an...placuta reintoarcerea in trecut...
M-a încântat imaginea - "
Cu urechea lipită pe ziduri ascult adesea
mirosul cum fuge prin pietre.
Apoi.. mă desfac în mii de bucăți
ș-așez coaja pe mal"...
...chiar mi-e pofta de o portocala!:)
una dintre cele mai bune
Trimiteți un comentariu