O silueta despre care n-as incerca o descriere , un coridor in care geamurile trenului sunt lasate iar vantul suiera deloc galant,2 priviri ce s-au intalnit fulgerator sub umbra ucigasa a lunii , a timpului.
Ea a intrat in compatiment,el a coborat la prima statie,ea a dat draperia intr-o parte,el si-a ridicat privirea spre ea.Nimeni nu le-a dat vreo sansa,nici ei nu si-au dat.A fost doar senzatie...una care rezista peste vreme...si se invarte in minte ca trecut,prezent si viitor...