10/15/2009

un șir


Suntem un șir interminabil de regrete, de furtuni și de ratări.
și suntem atât de singuri...dureros de singuri.
sursa foto: http://flickr.com/

12 comentarii:

Lisandru Cristian spunea...

Un sir interminabil de regrete... Nu pot să te contrazic...

Geanina Codita spunea...

Sper să nu resimt singurătatea.

Cu Lisandru alături e minunat, nu pot vorbi de singurătate, fiecare clipă petrecută cu el e sublimă.

O zi de mare frumusețe!

Claudiu Negreu spunea...

foarte singuri

Boddah spunea...

unde am mai auzit eu partea cu "dureros de singuri"?
trist de adevarat.
dureros de adevarat,ca sa nu ies din tema.

ARIPI DE FLUTURE spunea...

mare dreptate ai

Ioana C. spunea...

@Denis: eu aprob orice comentariu. De la tine nu mi-a mai aparut niciun comentariu de ceva vreme.

Claudiu Negreu spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Ioana C. spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Ioana C. spunea...

@claudiu: și chiar nu e din complezență

Anca spunea...

îţi mulţumesc de vizită :)
Eu am mai trecut pe la tine de câteva ori, dar m-am limitat la a-ţi citi postările, pentru că sunt atât de ocupată cu şcoala încât n-am timp de net decât în pauze, de pe telefon :) E şi asta ceva, mă rog.

Îmi place mult postarea. Într-adevăr, chiar nu e nimeni care să te contrazică. Pentru că nu poate.

nu e nevoie de nume spunea...

si de cand ne temem noi de singuratate?

Ioana C. spunea...

@luca: cred că deși suntem fericiți cu singurătatea ne e teamă de ea dar nu cu ea.